
O, Doamne,
A cărui putere este fără margini și înțelepciune fără greș,
Rânduiește lucrurile încât nici să mă stânjenească, nici să mă descurajeze, nici să se dovedească piedici în propășirea cauzei Tale;
Stai între mine și orice luptă, încât niciun rău să nu mi se-ntâmple, niciun păcat să nu-mi strice darurile, râvna, înfăptuirile;
Fie să-mi urmez datoria, și nu vreo-nchipuire nebună de-a mea;
Nu-mi îngădui să lucrez ceva ce Tu nu binecuvântezi sau să Te slujesc în silă sau din datorie;
Lasă-mă să locuiesc în cel mai tainic loc al Tău, la umbra Ta, unde am ocrotire deplină de săgeata care zboară ziua, de ciuma care umblă în întuneric, de învrăjbirea limbilor, de răutatea vrăjmașilor, de rana făcută de vorbirea haină, de cursele întinse de cei din jur, de primejdiile tinereții, de ispitele vârstei de mijloc, de tristețile bătrâneții, de frica de moarte.
Atârn cu totul de Tine ca să mă sprijini, să mă sfătuiești, să mă mângâi.
Susține-mă prin slobodul Tău Duh și să nu mă gândesc a fi de-ajuns să fiu ferit de cădere, ci mereu să înaintez, în toată vremea propășind în lucrarea pe care mi-o dai s-o fac.
Toate ale mele de preț le pun la umbra pazei ce se află în Tine: numele meu nou în Hristos, trupul meu, sufletul, înzestrările, caracterul, izbânda mea, soția, copiii, prietenii, lucrul, prezentul meu, viitorul, sfârșitul meu.
Ia-le, ale Tale sunt, și eu al Tău sunt, acum și pe vecie.
(Din Valea vedeniilor, colecție de rugăciuni și devoțiuni puritane, editată de Arthur Bennett; trad. Ofelia Antal, Kerigma, Oradea, 2020, p. 156)