Labirintul lumii virtuale

L

superficialii

Virtualitatea dublează realitatea fizică, iar acest lucru nu mai este o noutate. Chiar mai mult: virtualul mușcă cu lăcomie din realitate, schimbând paradigme pe care le credeam imuabile. Suprasolicitată, mintea umană încearcă să facă față noilor provocări, deși costurile sunt destul de mari. Sincopele care se crează între cele două realități, intersecțiile și suprapunerile lor nu fac decât să complice lucrurile, să ne oblige la reflecție și acomodare.

O carte care face lumină în această zonă se numește Superficialii: efectele internetului asupra creierului uman. Scrisă de Nicholas Carr și oferită de editura Publica (București, 2012), ea demonstrează că – sub influența tehnologiei și a virtualului – noi și contemporanii noștri civilizați devenim tot mai… superficiali. O mutație la nivel cortical ne periclitează concentrarea și profunzimea. Avem din ce în ce mai mare aversiune pentru textele lungi, narative, în vreme ce preferăm totul în doze mici și picante. Materialitatea cărților sau a paginii tipărite ni se pare demodată, transferând totul în spațiul digital. Apoi, cu ajutorul internetului, informația se descătușează instantaneu, scurgându-se spre cele mai îndepărtate colțuri ale planetei. Concepem din ce în ce mai greu să existe ceva care să nu poată fi converit în biți, așa cum ni se pare imposibil ca să se întâmple ceva fără a fi consemnat pe internet. Dacă la toate acestea mai adăugăm și frenezia rețelelor de socializare, atunci dependența devine covârșitoare.

Un plus al cărții este pigmentarea ei autobiografică. Autorul face mereu apel la propria experiență, vorbind deschis despre perplexitățile ce le-a avut de-a lungul anilor. Lectura îți furnizează uneori zâmbete pline de subînțeles în aceeași măsură în care te pune pe gânduri. Documentarea solidă face casă bună cu scriitura accesibilă, iar pentru un profan ca mine aceste detalii sunt importante. Deloc bigot sau tâmp, autorul este un fin analist al tehnologiei, internetului și mass-mediei. Într-o lume în care totul se reașează diferit, unde mediul reprezintă mesajul și unde timpul de reacție s-a diminuat simțitor, niciun om lucid nu mai poate face abstracție de realitatea virtuală. Iar dacă lucrurile stau astfel, e bine ca măcar să cunoaștem avantajele și dezavantajele. Dacă totul se învârte în jurul informației, atunci măcar să o stăpânim într-un mod rezonabil și să o judecăm corect.

Personal, n-am citit o carte mai bună pe acest subiect. E o adevărată delectare pentru minte. Reușește nu doar să te învețe ceva ci, printr-un mecanism subtil, să te facă mai înțelept. Într-o societate consumistă în care aproape totul e de vânzare, e bine să știm pe unde ne aflăm. Ca părinți sau educatori cu atât mai mult. Unei realități căreia nu ne putem sustrage, să învățăm măcar a-i face față cu succes. Internetul e mai mult decât un sorb uriaș prin care curge informație, e un modelator de minți, un stăpân care-și impune propriile legi și conduite.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.