Dacă Isus nu poate face un om bun pe pământ, atunci nu-i poate justifica prezența în cer. Dacă Isus Hristos nu mă poate scăpa de puterea păcatului în viața aceasta, nu cred că mă poate scăpa dinaintea feței Tatălui din cer. Dar pentru un om născut din nou, eliberat și justificat, eu cred că poate face și una și alta. Cred că îi justifică înaintea Tatălui pe toți cei care cred în El și cred că îi scapă de păcat pe cei care se pocăiesc de păcatele lor și cred în El.
Cuvintele de mai sus îi aparțin lui A.W. Tozer, unul dintre cei mai lucizi predicatori moderni. Pledând pentru sfințenie, autorul reușește superbe antiteze între acum și atunci pe de o parte, și aici și acolo pe de altă parte. Destinul etern al omului este o prelungire al celui pământesc, prin urmare justificarea și sfințirea din această viață o legitimează pe cea viitoare. Ar fi o neconcordanță suspectă ca cineva, care trăiește oricum, să moștenească Raiul lui Dumnezeu.
Nașterea din nou este pusă la locul potrivit. Început al unei vieți spirituale autentice, ea este dovada unei schimbări radicale și supranaturale. Apoi, pe zi ce trece, creștinul Îl cunoaște tot mai mult pe Dumnezeu. Întreg itinerarul seamănă cu un urcuș angajant. Efortul pe care-l pretinde povârnișul spiritual ne face și mai dependenți de El. În acest demers e mereu însoțit. Domnul slavei îi este alături, într-o prezență nemijlocită. Să credem asta și să acționăm în consecință!