Învierea lui Eutih

Bibliile pe vremuri aveau (și) ilustrații. Acestea aveau rolul să deschidă orizontul hermeneutic al cititorului într-o manieră plăcută și educativă. Cu secole în urmă, puțini erau știutori de carte, însă, spre deosebire de noi, cunoșteau arta privirii îndelungi, a contemplării. Imaginea – mai ales atunci când reda scene din Scriptură – era pentru ei o lume plină de semnificații. Generații la rând, bărbați și femei, tineri și vârstnici, n-au contenit să-și umple mintea cu marile adevăruri într-o manieră viziuală.

Imaginea care însoțește acest eseu descrie învierea lui Eutih, despre care citim în Faptele Apostolilor 20.9-12. Fotocopiată dintr-o Biblie din anul 1728, această interpretare vizuală a pasajului este extraordinară. Scena redă impecabil panica generală, drama subită ce survine după o părtășie înaltă. Inert și neajutorat, Eutih este ridicat pe brațe într-o convulsie terifiantă. Nu mai este nici o șansă. Tulburarea cade precum o avalanșă de zăpadă în fața căreia nimeni nu se poate opune. Dar Pavel este deasupra lui. Îl fixează cu privirea – după cum observați – și-i liniștește pe ucenici. Nu peste multă vreme flăcăul va fi adus viu între ei. În doar câteva momente întreaga întâmplare va deveni istorie, iar părtășia poate să continue.

Ilustratorul de atunci – Gerard Hoet (1648-1733) – insistă asupra dezastrului. Ochii privitorului sunt încremeniți asupra personajelor. Căderea în gol a lui Eutih trebuie pusă în antiteză cu adânca părtășie ce o precede. Să nu uităm: apostolul Pavel predica, auditoriul era captivat, iar Duhul Sfânt îi cerceta pe oameni. Privit sub acest unghi, incidentul pare ca o întrerupere încărcată emoțional dar care – slavă Domnului – se soluționează cu bine. Este un timp al minunii, al deznodământului fericit. Prin Biserică, Mântuitorul continuă să înfăptuiască lucruri pe care El însuși le-a făcut când era pe pământ.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.