Se vorbește mult – și adesea neavenit – despre filosofie, mai ales în mediul virtual. Cred că ar fi util să aflăm – prin intermediul unui autor contemporan – frământările acestui domeniu care, desigur, e foarte vast și complicat. Iată întrebările la care filosofia s-a străduit, din cele mai vechi timpuri, să răspundă:
Simțurile noastre – văzul, atingerea, auzul, gustul și mirosul – ne oferă o imagine reală a lumii din jurul nostru?
Are fiecare eveniment o cauză? Dacă fiecare eveniment are o cauză, este acest lucru incompatibil cu posibilitatea de a face alegeri libere?
Fiecare dintre noi are un corp din carne și oase și, de asemenea, o minte; sunt mințile separabile de corpuri (am putea avea minți fără corpuri)?; mințile și corpurile interacționează și, dacă da, cum?
Observăm anumite tipare și regularități în lumea din jurul nostru. Pe baza acestor experiențe, în esență limitate, propunem legi ale naturii.
Considerăm că aceste legi sunt universale, aplicându-se la totalitatea obiectelor existente în infinitatea spațiului și în eternitatea timpului. Într-adevăr, poate că noi considerăm că legile noastre se aplică dincolo de acestea, la obiectele posibile din universuri paralele. Ce poate justifica astfel de afirmații?
Atunci când judecăm că cineva a făcut ceva bun (sau rău) din punct de vedere moral, facem altceva decât să ne exprimăm opiniile personale? Poate fi moralitatea altceva decât subiectivă?
Este de datoria guvernului să încerce să corecteze dezechilibrul bogăției în cadrul societății sau orice guvern nu are legitimitatea de a face acest lucru, astfel încât astfel de încercări de redistribuire sunt echivalente din punct de vedere moral cu munca de sclav?
(Din An Introduction to Philosophy, de Jon Nuttall, 2013)