A fost al tău vreodată vântul sau universul nesfârșit?
Ori soarele din cer luându-l l-ai dus în mâini la asfințit?
Ai ascultat în floare merii cum înălțau iubirii cânt?
Te-ai contopit cu ploaia verii în brațe fulgerul purtând?
Ai născocit cu ochiul minții cât pot fi toamnele de-adânci?
Ți-ai dăltuit din iarna vieții poteci de soare peste stânci?
(Viorica Sălăjeanu)