Atunci când închinătorul trebuie să se adapteze la stilul de închinare al unei alte culturi care nu îi este nativă, poate oare acesta să Îi ofere lui Dumnezeu un răspuns din toată innima? Poate oare coreeanul rezervat să ofere închinarea emoțională și expansivă a unui brazilian și să rămână autentic față de identitatea sa? Dacă un închinător etnic își însușește o formă diferită de exprimare de la un alt grup, este oare aceasta o închinare autentică?
(Elmer Towns)