”Ziua bună se cunoaște de dimineață” – spune un proverb. Este însă o expresie a obsesiei pe care o avem noi, oamenii, pentru începuturi. ”În viață, spune vocea înțelepciunii populare, este important să începi cu dreptul”. Iar primul sfat care i se dă unui copil în prima zi de scoală este „ai grijă să fii luat de bun de la început.“
Începutul are o aură magică, iar uneori trebuie marcat printr-o ceremonie. Prima piatră de temelie a unui edificiu se sfințește în general sau este pusă într-un cadru festiv. Zapând sau butonând în fata televizorului sărim de la un început la altul, ne hrănim cu iluzia că deschidem noi secvențe de viață sau de divertisment. S-ar spune că societatea a uitat sa aiba rabdare, înfruntand dificultățile inițierii treptate. Facem copii, dar nu mai avem răbdare să-i educăm. Cumpărăm lucruri de care ne plictisim imediat. Declanșăm revoluții, dar nu mai avem energia de a construi societăți trainice pe ruinele emoțiilor inițiale…
Românul este pentru mine și un fel de instrument de navigație deasupra tuturor frontierelor literare și conceptuale. Este instrumentul care se transformă în timp ce-l utilizezi și care te transformă în timp ce descoperi cu el lumea. Eu insumi am ieșit „transformat“ din fiecare experiență românească. Romanele mele au fost tot atatea experiențe de laborator asupra propriei mele fiinte.
”Publicul este violat, pana la urma, de aceste orori, de mizeriile lumii, ori el trebuie sa reactioneze, el trebuie sa constientizeze, sa fie lucid, sa se gândească… Trăim intr-o epoca in care, de la atâta informație, suntem paralizați. Fiind suprainforamați, avem si impresia că ne-am făcut datoria.”
”Stiind ce se întâmpla în lume în timp real avem impresia ca datoria noastra de cetățean, dat fiind că am acordat din timpul nostru ingurgitării informației, a fost impartășită. A fost realizată. Ne-am făcut datoria. Și atunci, nu mai reacționăm. Oamenii vin acasă, se uită la jurnalul de la ora opt, care este o listă de orori, si, după ce timp de jumătate de oră ingurgiteaza toate aceste lucruri macabre de pe planetă, se asează la masă cu familia, sau se uita la un film sau joacă o canastă, sau ies în oras și se duc la un bar. Viața continuă.”
(Matei Vișniec
sursa: www.ceascadecultura.ro)