„Încă 25 de lucruri în așteptare”

Grozav de hapsân feisbucul ăsta! Într-una din zile, deschizându-mi pagina, observ că încă nu i-am răspuns la multe întrebări. E vorba de acele detalii personale cu care ar vrea să se îmbogățească (să zicem), pe care mai apoi să le poată accesa prietenii mei virtuali. Cu sobrietatea unui profesor exigent, mă avertizează într-un final: Încă 25 de lucruri în așteptare. A se citi: 25 de lucruri nu le-ai făcut, prietene!

Ar fi trebuit să mă sperii?! Ar fi trebuit să roșesc pentru că am fost prins cu temele nefăcute?! Scâcâiala aceasta mediată de tehnologie mi se pare mult mai enervantă decât a oricărui muritor. Fiecare am avut oameni prin preajmă care ne-au agasat (și vom mai avea), dar felul cum te agasează virtualitatea (chiar în formele ei benigne) mi se pare de-a dreptul necruțător. Deși dreptul la viață privată este o victorie a modernității, el ne este subminat pe toate căile posibile. Trebuie să trăiești la vedere. Trebuie să se știe ce-ți place și ce nu. Dilematicii, nehotărâții nu au ce căuta printre noi. Și mai ales, incluzându-mă, cei care refuză ostentativ exhibiționismul rețelelor de socializare.

Nu-i nimic. Bucuroși le-om duce toate… vorba poetului. Probabil mi se vor înmulții aceste lucruri în așteptare. Nu mă voi panica! Știu au alte 25 de lucruri cu adevărat importante ce așteaptă după mine. Le voi face pe acelea, voi încerca să mă achit de ceea ce simt că-mi cere Dumnezeu să fac. Știți de ce? Pentru că feisbucul mai poate să aștepte… E acolo în fiecare zi, implacabil și impersonal, servindu-mi te miri ce replici în viitor. Să-i fie de bine!

comentarii

Dă-i un răspuns lui Titel Maghiar Anulează răspunsul

De Ghiță Mocan

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.