„Înainte de a atinge orice lucru, roagă-te!”

Când se ridică dimineața din somn, înainte de a se atinge de orice lucru, orice om credincios și femeie credincioasă să-și spele mâinile și să se roage lui Dumnezeu, și în acest mod să se ducă la lucrul său. Dacă se face o cateheză și se explică cuvântul lui Dumnezeu, fiecare să alerge să se ducă în locul acela, socotind în inima sa că Dumnezeu este Cel pe care-L aude în cel care-l învață. Căci cine se roagă în biserică va putea scăpa de răutatea zilei. Cine este evlavios să socotească drept un mare rău dacă nu se duce la locul unde se face cateheza, mai ales dacă nu poate citi sau dacă vine un dascăl. Nimeni dintre voi să nu întârzie la biserică, locul în care se dă învățătura. Atunci se va da celui ce vorbește să spună cele ce sunt de folos fiecăruia (Mt. 10.19) și vei auzi lucruri pe care nu le gândeai și te vei folosi de cele pe care Duhul Sfânt i le va da prin cel care te catehizează. În acest mod credința ta se va întări pe cele pe care le vei auzi. În acel loc ți se vor spune și cele ce se cuvine să le faci în casa ta. De aceea, fiecare să se sârguiască să meargă la biserică, locul unde înflorește Duhul Sfânt. Dacă e o zi în care nu e cateheză, când fiecare va fi în casa lui, să ia cartea sfântă și să citească în ea destul ceea ce pare să-i aducă un folos.

Dacă ești în casa ta, roagă-te la ceasul al treilea și binecuvântează pe Dumnezeu. Dacă în acel moment ești în alt loc, roagă-te lui Dumnezeu în inima ta. Căci în acel ceas a fost văzut Hristos pironit pe lemn. De aceea și în Legea veche s-a poruncit să se aducă în ceasul al treilea pâinea punerii înainte ca prefigurare a Trupului și Sângelui lui Hristos, iar înjunghierea mielului necuvântător e prefigurarea Mielului desăvârșit. Căci Hristos e Păstorul și Pâinea care s-a coborât din cer (In. 6.51).

Roagă-te la fel și la ceasul al șaselea, căci atunci când Hristos a fost pironit pe lemnul crucii, ziua aceea s-a împărțit și s-a făcut un întuneric. Să se roage astfel în ceasul acela cu o rugăciune puternică, imitând glasul Celui ce S-a rugat atunci și toată făptura a întunecat din pricina necredincioșilor iudei. 

Să se facă o mare rugăciune și o mare binecuvântare și la ceasul al nouălea spre imitarea modului în care Îl laudă sufletele drepților pe Dumnezeu Care nu minte, pentru că Și-a adus aminte de sfinții Săi [din iad] și a trimis Cuvântul Său ca să-i lumineze. Căci în acel ceas fiind Hristos împuns în coastă s-a vărsat din ea apă și sânge (In. 19.34), și luminând apoi restul zilei a dus-o spre seară. După care începând să doarmă și făcând să înceapă ziua următoare, a împlinit icoana învierii.

Roagă-te și înainte ca trupul tău să se odihnească în pat. Sculându-te însă în jurul miezului nopții, spală-ți mâinile și te roagă. Iar dacă e de față și soția ta, rugați-vă împreună; dacă însă aceasta nu este credincioasă, atunci retrage-te în altă cameră și te roagă, după care întoarce-te iarăși în patul tău. Nu fi leneș la rugăciune, întrucât cine e legat cu nuntă nu este necurat. Căci cei care s-au spălat n-au nevoie să se spele iarăși, fiindcă sunt curați (In. 13.10). E destul să te însemnezi cu suflarea ta umedă și luând în mâini suflarea și trupul e sfințit până la picioare. Căci atunci când se aduc dintr-o inimă credincioasă ca dintr-un izvor, darul Duhului și apa băii [baptismale] îl sfințesc pe cel ce crede. Așadar, e necesar să ne rugăm în acest ceas. Căci prezbiterii care ne-au predat aceasta ne-au învățat că în acest ceas toată făptura se liniștește o clipă ca să laude pe Domnul: stelele, pomii și apele se opresc o clipă și toată oștirea îngerilor care-L slujesc pe Dumnezeu în acest ceas împreună cu sufletele drepților. De aceea cei ce cred trebuie să se sârguiască să se roage în acest ceas…

Sculându-te și tu la cântatul cocoșilor, roagă-te la fel. Căci în ceasul când a cântat cocoșul, fii lui Israel L-au tăgăduit pe Hristos, pe Care noi L-am cunoscut prin credință așteptând întru nădejdea luminii veșnice ziua în care va fi învierea morților. Așa făcând toți credincioșii, aducându-vă aminte de acestea, învățându-vă unii pe alți și făcându-vă pildă catehumenilor, nu veți putea nici să fiți ispitiți, nici să pieriți, întrucât Îl veți avea mereu pe Hristos în aducere-aminte. 

(Fragment din Tradiția apostolică, atribuită lui Ipolit din Roma, scrisă undeva între anii 200-235 d.Hr.)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.