Cu ceva timp în urmă am vorbit despre Farel, omul care a avut o influență directă asupra Reformei geneveze. Acum urmează să înfățișăm viața și lucrarea unui alt mare slujitor al amvonului protestant. Datorită prestației impozante a lui Calvin, și acesta a rămas într-o penumbră istoriografică.
(2) Pierre Viret (1511-1571). A fost unul dintre protagoniștii dezbaterii de la Lausanne (1536) și apoi reformatorul acestui oraș. Supranumit și reformatorul uitat, Viret a fost doi ani mai tânăr decât Jean Calvin. A fost prieten bun cu acesta din urmă, lucrând împreună atât la Geneva, dar apoi corespondând masiv când Viret s-a stabilit definitiv la Lausanne.
Prima predică despre care avem evidențe a rostit-o la 22 de ani. A fost primită cu aclamații și multă încântare din partea publicului. Se spune că la acea predică însiși părinții lui Viret au aderat la Reformă. A fost numit și Zâmbeetul Reformei, datorită spiritului său jovial și a predicilor sale cu adevărat incandescente.
Încă de la naștere, viața lui Viret nu a fost deloc una comodă. A fost criticat vehement de preotul catolic în primii săi ani de slujire, iar în 1535 a ajuns pescar de rând la Geneva. Datorită pedepselor fizice și a vieții grele de pescar (mult prea grele pentru fragilitatea sa), Viret a fost suferind întreaga sa viață. A avut o sumedenie de boli și adesea a fost în pragul plecării. Dumnezeu l-a păstrat însă mai mult decât ar fi crezut el însuși, folosindu-l la cote înalte.
Mă impresionează disponibilitatea lui Viret. Cu o sănătate șubredă, contestat și hărțuit adesea, omul acesta nu s-a oprit din drum. A fost mereu convins de misiunea ce-l așteaptă și pe care Dumnezeu i-o așezase pe umeri. Predicile lui au arătat drumul multor oameni. Erau persuasive și riguros alcătuite. Contemporanii au fost privilegiați în adevăratul sens al cuvântului.
Influența lui asupra lui Calvin nu poate fi pusă la îndoială. Istoricii vorbesc de o influență capitală în multe aspecte. După ce l-a ajutat pe Calvin să deschidă Academia de la Geneva, Viret va găsi resurse pentru a face același lucru la Lausanne. Au fost alături unul de celălalt când le era mai greu, când oponenții erau mai înfierați. După o viață de luptă, neputință și ardere interioară, Viret se stinge lăsând în urmă un exemplu demn de urmat.