Ne cunoșteam în cel mai candid spirit colegial. Ne-am întâlnit uneori în contextul slujirii sau a diferitelor întruniri pastorale. N-am purtat niciodată discuții îndelungi, n-am reușit să ne ascultăm prea mult unul pe celălalt. Aș zice că mai degrabă ne-am intuit reciproc, ne-am simțit. Din relația noastră episodică și oarecum oficială, am întrezărit în Pastorul Ioan Șerban un slujitor cald, sârguincios și competent. Mărturiile despre el mi-au confirmat aceste aprecieri, fapt care nu poate decât să mă bucure.
Acum, după ce se va fi mutat la Domnul în urma unei necruțătoare suferințe, nu-mi rămâne decât să amintesc ultima noastră conversație. Se întâmpla în urmă cu mai bine de o lună, pe când coronavirusul era încă departe, un subiect de știre externă. M-a căutat insistent la telefon și, când am reușit să ne auzim, mi-a spus de dorința sa arzătoare. Își dorea să organizeze o conferință de familii pentru biserica pe care o slujea. Nu puteam în data dorită, așa că a fost dispus să modifice după agenda mea. S-a scuzat că atunci nu va fi prezent (trebuie să meargă în Anglia pentru o ordinare), dar totul va fi aranjat, iar asistentul dânsului va coordona întregul eveniment. Era încântat că acest eveniment va avea loc mai ales pentru tinerele familii. Am discutat detalii organizatorice și am încheiat convorbirea bucuroși: tocmai planificasem o întâlnire atât de necesară în comunitățile noastre.
Ei bine, conferința nu se va mai ținea. Vremurile prin care trecem ne claustrează fără drept de apel. Riscurile sunt uriașe, după cum toți știm. Însă, dacă citește cineva din biserica dumnealui, apreciați-vă păstorul încă o dată: a-ți fost, dragi familiști, în inima lui. În ceea ce privește scuza de a nu participa la eveniment, aceasta rămâne valabilă, doar că în alte coordonate. Într-adevăr a plecat. Nu în Anglia, cum plănuia, ci la cele țărmuri, de unde a fugit toată întristarea și boala. Acolo i s-a șters ultima lacrimă vărsată aici, acolo își primește binemeritatele răsplătiri. Să mângâie Dumnezeu familia îndoliată și să întărească întreaga biserică ce-i simte, fără îndoială, lipsa. Îmbrățișări frățești!