uzanc narasumber seminar nasional novel online seutas tali code security hacker indonesia komunitas it berita terbaru hari ini kabar banten radar banten hari ini aplikasi online shop jasa pembuatan website jasa seo model baju batik baju muslim couple baju busana muslim service komputer teknisi komputer service laptop jakarta paket internet murah provider internet terbaik di indonesia usaha warnet cara memakai hijab kerudung jilbab apa itu hosting hosting termurah free hosting jual dvd bokep jual dvd bokep murah jasa download kebaya modern sandal wanita busana muslim bokep download video bokep download video bokep korea anis merah download gratis suara kenari suara kenari mp3 free download ternak lele lele sangkuriang budidaya lele dota wallpaper gosugamers dota 2 dota 2 market wallpaper dota dota 2 wallpaper dota 2 update anyaman pandan topi bambu pengrajin topi
haji dan umrohbiro haji dan umroh pluspaket haji dan umroh plus wisata di bantenliburan ke pantaipaket tour travel banten umroh serangbiro umroh pluspaket haji dan umroh berita bantenrakyat bantenpendekar banten okezonejual mobil bekastoko online gratis komunitas itstaff executive komunitas hacker bangdjocerita dewasafoto abg bugil serang kota terpupuskan jasa seo sewa mobil murah jakarta jasa mobie tangsel tampilan bagus belajar seo seo murah dota 2 indonesia ternak lele google bot Data Maya dealer motor bekas prabotan rumah kicau burung verza indonesia community digital telekomunikasi dihina telekomunikasi kursus seo wajar aja pantai sawarna pantai anyer liburan ke pantai seo jakarta terpusatkan appacer orang sunda xone shop indonesia perabotan rumah resep makanan distributor tas rangsel pantai tanjung lesung jual tinta printer kota rambah emping banten jual rumah info loker kali gua

Teologice

Ți-au fost credincioși părinții? Biblia ți-a fost prezentată? La biserică te-ai dus? Întrebările identității…

gmocan : 26 ianuarie 2017 12:15 : Teologice

identitate

Părinții tăi, cum au fost ei? Ce ți-au transmis?

Părinții și alți adulți importanți din viața ta au fost credincioși? Dacă da, ți-au oferit ei modelul unei relații pline de iubire cu Isus Hristos sau au avut „o religie” a regulilor, a interdicției și a vinovăției? Dacă e valabilă cea de-a doua parte a întrebării, atunci nu ai beneficiat de o imagine adevărată a felului în care te vede Dumnezeu. Ai crescut, poate, închipuindu-ți-L pe Dumnezeu ca pe un căpcăun plin de pretenții gata să-ți vină de hac în momentul care ai depășit linia. Ai crescut, poate, crezând că iubirea lui Dumnezeu trebuie căștigată. Ai înțeles probabil că valoarea ta se bazează doar pe realizări, și nu pe valoarea intrinsecă pe care o ai în fața lui Dumnezeu.

Biblia ce loc a avut în educația ta? Cum o percepi?

Cât din lumina lui Dumnezeu ai văzut acasă la tine? Era Biblia citită și prețuită de către părinții, bunicii tăi și alte rude apropiate? Ți-au citit din Biblie și din alte materiale legate de Biblie? Țineau ei devoțiuni în care Biblia să fie studiată în profunzime și discutată în așa fel încât să fie ușor de înțeles la nivelul tău de pricepere? S-au discutat într-un cadru mai destins acasă la tine pildele și conceptele biblice? Dacă ai crescut într-un mediu în care Sfânta Scriptură a avut un impact și o punere în practică pozitivă, un însemnat val de lumină s-a revărsat în viața ta. Iar dacă Biblia a fost un lucru străin de viața rudelor tale și de creșterea ta, atunci întunericul a adus confuzia pe care o ai acum despre cine ești în Hristos.

Cum stai cu mersul la biserică? În ce anturaj te învârți?

Ai mers la biserică, copil și adolescent fiind? A fost predicat și oferit ca model adevărul Scripturii în biserica ta? Te-a încurajat familia să participi la evenimente alături de alți creștini de vârsta ta, la școala duminicală, în tabere, cluburi sau alte întâlniri și activități ale tinerilor, toate bazate pe studiul biblic? În cazul în care ai fost cu alți creștini cu scopul de a studia Biblia, ai beneficiat de mai multă lumină dumnezeiască. Dacă Biserica și alte activități de grup nu au făcut parte din creșterea ta, simțul identității proprii poate fi limitat din cauza lipsei de lumină.

(Fragmente din Portret în oglindă,

de Josh McDowell,

Cluj-Napoca: Aqua Forte, 2008, p. 29-30)

Leave a response »

De ce nu ne cresc bisericile? Posibile răspunsuri…

gmocan : 13 decembrie 2016 20:46 : Teologice

churchgrowth

Carey Nieuwhof este pastor al bisericii Connexus, de fapt un campus eclesial din Toronto și un partener strategic al North Point Community Church. Este un lider informat și harnic, un vorbitor bine cotat în America de Nord (și nu numai) pe probleme de conducere, schimbare, creștere personală și parenting. Datorită experienței adunate în ultimii ani, Nieuwhof scrie mai nou pe subiectul creșterii bisericii. Ultima carte, publicată în 2015, se numește Lasting Impact. Seven Powerful Conversations That Will Help Your Church Grow și identifică mai multe neajunsuri ale liderilor contemporani.

Mi-au atras atenția cele zece motive pentru care nu crește biserica. După cum veți observa, toate gravitează în jurul liderului (pastor/preot), ca principalul responsabil când lucrurile merg „împiedicat”. Le voi enumera cu speranța să ne pună pe gânduri…

  1. Ești în conflict cu cineva;
  2. Ești atașat mai mult de trecut decât de viitor;
  3. Ești inconștient de realitatea înconjurătoare;
  4. Ești concentrat asupra ta;
  5. Ești tributar concepției potrivit căreia cultura este un dușman;
  6. Ești terifiat la gândul că, făcând ceva nou, s-ar putea să eșuezi;
  7. Ești incapabil să iei o decizie esențială;
  8. Ești tentat să vorbești mai mult decât să acționezi;
  9. Ești idealist, adică nu admiți că sunt lucruri de îndreptat în propria biserică;
  10. Ești mult mai axat pe ideea de creștere a bisericii, decât pe relația (personală și colectivă) cu Dumnezeu.
2 Comments »

Pastorii adulterini: ce facem cu ei?

gmocan : 18 mai 2016 23:50 : Teologice

adultery

Întrebarea din titlu are o tentă jurnalistică. Recunosc! E arogant și nepotrivit să ne așezăm confortabil în jilțuri de judecători, iar apoi să emitem sentințe asupra adulterinilor. Fie că discutăm la modul concret sau ipotetic, cred că trebuie să păstrăm necontenit un simț al măsurii și al decenței. Păcatul oricărui om stă înaintea lui Dumnezeu și nimeni nu poate să se interpună.

Prin urmare, nu ne referim aici la infidelitate în general și nici la posibilitatea îndreptării celui care a comis-o. După cum veți vedea, materialul de față aduce în prim plan doar pe sacerdoți sau, în termeni protestanți, pe pastorii activi. În urma unui adulter dovedit (și, implicit, recunoscut), e just ca aceștia să mai dețină vreodată o asemenea slujbă? Despre slujba lor vorbim așadar, nicidecum despre pocăința unor astfel de oameni pe care nu avem voie să o punem la îndoială. În ultimă instanță, agonia ce-o implică regretele ține de fibra intimă a ființei și nu de un „cântar” exterior.

LifeWay Research a dat publicității rezultatele unui sontaj de opinie aplicat pe 1.000 de evangheliști și predicatori protestanți. Aceștia trebuiau să răspundă la următoarea întrebare: În cazul în care pastorii comit adulter, ar trebui să li se interzică definitiv dreptul de a mai predica de la amvon? Iată ce au spus respondenții:

  • 24% au fost de acord ca pastorii găsiți vinovați de o astfel de infracțiune morală să fie retrași definitiv din lucrările care impun predicare sau slujire publică;
  • 31% au fost de acord că pastorii găsiți vinovați de adulter trebuie suspendați temporar, pe o perioadă cuprinsă între 3 luni și un an.
  • 25% au menționat că nu sunt siguri de modul în care ar trebui gestionată o asemenea situație, așa că preferă să nu se pronunțe.

S-a făcut și o repartizare confesională a celor care s-au pronunțat radical, adică pastorii adulterini să nu mai poată reveni niciodată într-o astfel de poziție. Iat-o:

  • 47% luteranii;
  • 30% baptiștii;
  • 13% metodiștii;
  • 13% penticolstalii;
  • 11% reformații.

Studiul prezintă și alte particularități pe care le puteți consulta în mod gratuit. Pentru ce ne interesează pe noi, aici, datele acestea ne sunt îndeajuns.

La modul general, observăm o permisivitate în creștere. Cei care se opun în mod vehement reintegrării pastorilor adulterini în slujire sunt mai puțini decât ceilalți. Indiferent care este varianta propusă de a doua categorie, ea este mai numeroasă decât prima. Iar dacă mai adăugăm și lista indecișilor, atunci îngrijorarea e cu adevărat legitimă.

Ei bine, această realitate spune ceva despre protestantismul și neoprotestantismul contemporan. Imoralitatea generală a lumii a reușit să influențeze primejdios de mult gândirea noastră. Nu mai vedem ceva așa de grav într-un păcat de care Isus și apostolii se înfrigurau doar rostindu-l. Am ajuns, încet-încet, să luăm lucrurile atât de ușor, găsind soluții dintre cele mai puerile.

Și mai este ceva. Potrivit statisticii de mai sus, neoprotestanții (în special penticostalii!) se află într-o situație mai deteriorată decât protestanții clasici (luteranii, cu precădere). În ciuda bunei impresii pe care o avem despre noi în spațiul penticostal, când trebuie să fim intransigenți nu prea izbutim. Suntem dispuși mai degrabă să facem concesii și prea puțini dintre noi par a trata lucrurile în gravitatea lor.

În concluzie, acesta este semnalul de alarmă ce-aș vrea să-l trag. Să ne revizuim constant opiniile prin raportarea lor la Cuvântul lui Dumnezeu. Da, într-adevăr, nimeni nu poate să ia cuiva dreptul la pocăință – indiferent de păcatul comis – , dar asta nu are nicio legătură cu slujirea sa publică. Este inadmisibil să fim concesivi față de cineva care a predicat împotriva adulterului ani de zile și i-a disciplinat pe alții, iar apoi el însuși comite fapta respectivă. Slujirea publică presupune o probitate recunoscută, iar păcatul premeditat nu poate fi niciodată scuzabil. Să nu permitem lumii și spiritului ei să ne altereze judecata, ci să rămânem fideli sfințeniei lui Dumnezeu. Pocăință da, slujire ba!

29 Comments »

În dezbatere: CRIZA SPIRITUALĂ

gmocan : 30 octombrie 2012 22:03 : Teologice

Potrivit AgerpresPatriarhul Daniel a făcut următoarea declarație la finalul ședinței Sinodului Bisericii Ortodoxe Române (BOR), desfășurată duminică, 28 octombrie:

Noi înțelegem că la ora actuală majoriatea țărilor din zona aceasta a Europei se confruntă cu o criză economico-financiară, dar considerăm că mai grea decât criza enonomico-financiară este criza spirituală. De altfel, rădăcina acestei crize ecnonomico-financiare este de ordin spritual și moral. Lăcomia mare a unora a dus la lipsa de mijloace materiale și de bani a altora.

Cu o lentoare deja cunoscută, BOR a luat atitudine – prin Patriarhul ei – față de criza profund spirituală în care ne aflăm. Desigur că în spatele oricărei alte crize se află o alta mai mare, mai acută și mai greu detectabilă. Aceasta pornește din sufletul nelecuit a atâtor contemporani de-ai noștri, oameni care aleargă încoace și încolo printr-o lume tot mai fragilă. Moralitatea fundamentală este călcată în picioare, spiritul iudeo-creștin a rămas doar o amintire, în vreme ce mulți dintre oameni se complac în penumbra păcatului. Societatea noastră dezvoltată – fac aluzie aici la Uniunea Europeană – a pierdut demult orice simț moral și, odată cu el, întregul apetit spiritual.

În mod particular, înaltul prelat înfierează păcatul lăcomiei. Epicentrul imoralității este văzut în acest punct, pentru că oamenii se pizmuiesc unii pe alții și apoi îi prejudiciează pe cei mai slabi. Dacă am fi mai spirituali n-am mai fi (așa) lacomi – vrea parcă să ne spună. Și, fără îndoială, așa este. Lăcomia este unul dintre păcatele capitale, dar numai lăcomia să umple toată lista?! Știu că Patriarhul a făcut-o în raport cu criza financiar-economică, dar afirmația mi se pare destul de reducționistă. Nu putem rezuma întregul spectru moral doar la unul dintre păcate, cum nu putem nici să generalizăm lucrurile.

Și acum, întrebarea usturătoare: Unde am fost noi, creștinii militați, de s-a ajuns aici? Mă refer la Europa creștină și optimistă a ultimelor secole. A sesiza o criză spirituală și a nu te găsi în nici un fel responsabil mi se pare o ipocrizie. A fi religie majoritară – cum este BOR în România – presupune mai mult decât privilegii inerente. Cred că e vorba de multă responsabilitate, luciditate și acțiune. Dar și minoritarii trebuie să ia seama. Toți suntem responsabili de starea jalnică în care ne aflăm. Să folosim orice ocazie de a schimba lucrurile, atât cât atârnă de noi. A constata e important, dar nu și suficient. Ni se cere mai mult, ni se cere să ardem pentru semenii noștri. Probabil implicarea noastră civică n-a fost cum trebuia… sau poate n-a fost deloc. A-i conștientiza pe oameni de adevărata criză – cea spirituală – este deja un mare pas înainte. Discursul confesional nu-și are locul aici, ba dimpotrivă strică. Aici cred că trebuie să mergem pe o teologie a fundamentelor, pe o moralitate elementară și aplicată social. În felul acesta vom putea să influențăm și să sperăm la mai bine.

Leave a response »
« Pagina 1 »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*