uzanc narasumber seminar nasional novel online seutas tali code security hacker indonesia komunitas it berita terbaru hari ini kabar banten radar banten hari ini aplikasi online shop jasa pembuatan website jasa seo model baju batik baju muslim couple baju busana muslim service komputer teknisi komputer service laptop jakarta paket internet murah provider internet terbaik di indonesia usaha warnet cara memakai hijab kerudung jilbab apa itu hosting hosting termurah free hosting jual dvd bokep jual dvd bokep murah jasa download kebaya modern sandal wanita busana muslim bokep download video bokep download video bokep korea anis merah download gratis suara kenari suara kenari mp3 free download ternak lele lele sangkuriang budidaya lele dota wallpaper gosugamers dota 2 dota 2 market wallpaper dota dota 2 wallpaper dota 2 update anyaman pandan topi bambu pengrajin topi
haji dan umrohbiro haji dan umroh pluspaket haji dan umroh plus wisata di bantenliburan ke pantaipaket tour travel banten umroh serangbiro umroh pluspaket haji dan umroh berita bantenrakyat bantenpendekar banten okezonejual mobil bekastoko online gratis komunitas itstaff executive komunitas hacker bangdjocerita dewasafoto abg bugil serang kota terpupuskan jasa seo sewa mobil murah jakarta jasa mobie tangsel tampilan bagus belajar seo seo murah dota 2 indonesia ternak lele google bot Data Maya dealer motor bekas prabotan rumah kicau burung verza indonesia community digital telekomunikasi dihina telekomunikasi kursus seo wajar aja pantai sawarna pantai anyer liburan ke pantai seo jakarta terpusatkan appacer orang sunda xone shop indonesia perabotan rumah resep makanan distributor tas rangsel pantai tanjung lesung jual tinta printer kota rambah emping banten jual rumah info loker kali gua

Psihologice

În dezbatere: GHIȘEISMUL

gmocan : 24 octombrie 2013 7:48 : Psihologice

Nu întâlnisem termenul până acum. Zilele trecute l-am zărit într-o reclamă dintre acelea de care nu mai scapi când vrei să citești un articol. Era vorba de plata online a facturilor. Se vede treaba că practica naște cuvinte și nu invers.

Chiar așa. Parcă nimic nu te irită mai tare decât traseul de la un ghișeul la altul. Dacă o furtună puternică sau o secetă nimicitoare le accepți cu mai multă seninătate, ghișeismul mai greu. Primele două țin de o providență ce ne este superioară (deci incontrolabilă), cel de-al treilea dintr-o proastă administrare a resurselor. Nu o dată am văzut cozi imense la un ghișeu, funcționare irascibile, în vreme ce la celelalte bate vântul. Cineva muncește până la epuizare, altcineva nu face nimic. Boala cronică a democrației noastre se vede – mai cu seamă – în stilul halucinant al instituțiilor statului.

Vă invit la o dezbatere pe această temă… dacă tot am găsit cuvântul potrivit. Ar fi interesant să auzim pățanii concrete și, de ce nu, să propunem soluții. În fond, spiritul civic al fiecăruia dintre noi trebuie pus la lucru; mai ales într-un domeniu cu care ne intersectăm atât de des. În loc să primești mai multe hârtii de la un singur ghișeu, umbli cu o singură hârtie la mai multe ghișee. Anomalii de felul acesta avem cu carul. Folosiți platforma de aici pentru comentarii. Tema este de o actualitate… îngrijorătoare!

8 Comments »

În dezbatere: CAZUL WURMBRAND

gmocan : 18 iulie 2013 11:21 : Psihologice

Numărul curent al revistei Magazin istoric (iulie 2013) conține un articol intitulat Un personaj controversat: Richard Wurmbrand Semnat de Grigore Aldescu-Aldea, articolul încearcă să elucideze neclaritățile din biografia acestui mare român. Voi trece în revistă principalele elemente: colaborarea cu Siguranța începută în 1933; prima condamnare fictivă de 10 ani (în procesul ceferiștilor); misiunea în urma căreia Siguranța arestează 45 de opozanți din interior; excluderea din partid în urma presiunii celor deja condamnați și care aflaseră cine i-a turnat; după cele două detenții succesive, în 1965, pleacă din țară datorită fiului său Mihai care – alături de alți 40 de studenți – cade la facultate imediat sub linie și face cerere de plecare definitivă din România. Acest ultim episod este confirmat – spune autorul – de documentele cu care a operat premierul Maurer, unde apare la un moment dat și numele lui Mihai Wurmbrand. În felul acesta, plecarea din țară a pastorului nu mai este atât de eroică, să spunem așa. Acestor detalii i se mai adaugă și adeziunea inițială la comunism (stagiul din Rusia) și faptul că, după renunțare, ar fi trădat mulți dintre liderii sistemului.

Mergând pe această linie, suferința lui Wurmbrand este oarecum detașată de conținutul ei strict religios. Susținută încă timid, teoria aceasta dovedește prevalența politicului în viața și detențiile pastorului. Faptul că a fost atât de activ din punct de vedere politic – indiferent de sistem – aruncă o urmă de îndoială asupra religiozității sale mult invocate. Unii consideră și convertirea ca un plan tactic (mai cu seamă că evreii au recurs în istorie la acest tertip) și chiar cicatricele prezentate în fața americanilor ar fi de la operațiile de plămâni și nu de la tortură. Aceste ultime două detalii refuz să le accept, nu pentru că aș avea dovezi și pentru că mi se pare de bun simț.

Acum. Aș vrea să mă fac bine înțeles. Eu sunt un cititor aproape integral al operei lui Wurmbrand, un om care mi-am petrecut multe ore în compania pastorului (prin lectură, mă refer). Îi cunosc în bună măsură liniile de gândire, stilul și multe detalii biografice. În ochii mei, el se bucură de o apreciere înaltă. Doar că, e de bun simț să arunc în dezbatere subiectul tocmai din cauza notorietății lui. Știu că e riscant. E primejdios să semnalezi o altă opinie decât cea cultivată în general. Contez însă pe maturitatea cititorilor mei care nu vor fi deloc pătimași, dar nici superficiali. Istoria, prin natura ei, dezleagă de-a lungul timpului multe enigme. Putem conta pe asta. Vă aștept, totuși, părerile. Aș fi încântat să polemizăm decent și, dacă se poate, constructiv.

Leave a response »

În dezbatere: MONARHIA

gmocan : 12 mai 2013 8:19 : Psihologice

Încă sub auspiciile Zilei Independenței (10 mai), după o serie întreagă de dezbateri în audio-vizual, cu suficiente referiri la trecutul regal al României, cred că este timpul unei dezbateri. Vă propun ca, aici pe blog, să vă exprimați opiniile pro sau contra privitoare la posibila monarhie parlamentară în țara noastră.

Cei care sunt pro nu se trag înapoi de la nici un argument. Întreaga degringoladă postdecembristă le furnizează un termen de comparație mulțumitor. Noblețea figurilor regale, insemnele, capacitatea ilustră de reprezentare sunt doar câteva dintre avantajele invocate. Vicisitudinile istorice la care a fost expusă casa regală sunt și ele un adevărat tezaur argumentativ. Dată afară din țară de către comuniști, iată cum familia regală nu-și mai găsește locul nici în democrație. Dar, poate, dincolo de aceste argumente, primează cel legat de stabilitate. Monarhiștii convinși cred că altfel ar fi atmosfera în țară și în afara ei, având în frunte reprezenanți de o asemenea factură. Da, legislativul rămâne în mâinile Parlamentului, executivul în mâinile Guvernului, dar emblema supremă să se schimbe.

Cei care sunt contra au un limbaj ultramodernist. Ei consideră a ipoteza monarhică a fost demult îngropată sub brazda istoriei. Epoca în care trăim, viitorul ce ne așteaptă și năzuințele colective ale majorității se îndreaptă într-o cu totul altă direcție. Democrați de sistem sau libertarieni entuziaști, aceștia ne spun să avem grijă. Monarhia ar putea însemna pentru țara noastră un blocaj istoric neavenit, o încremenire într-un sistem care demult și-a trăit traiul. Argumentul votului universal, al exercițiului democratic, dar și al unor interese particulare, fac din aceștia o tabără destul de virulentă.

Vă aștept părerile și argumentele. Desigur, unii se pot situa pe o poziție neutră și atunci se vor pronunța în consecință. Dar, mai ales din perspectivă evanghelică, sunt curios să văd care ar fi linia. Această secțiune a blogului se vrea mult mai vie decât celelalte, înglobând – preferabil – cele mai diferite opinii cu putință. Mult spor!

6 Comments »

În dezbatere: RECLAMELE

gmocan : 10 ianuarie 2013 21:44 : Psihologice, Video

Un prieten mi-a sugerat iutubul cu pricina. După cum (trebuie să) vedeți, e vorba de o reclamă la ciocolată de cozonac sau cozonac de ciocolată. Nu intrăm în detalii despre produs, ci doar privim spre felul în care este concepută respectiva reclamă. Există câteva elemente ce merită comentate. După cum vom vedea, presiunea comercială a timpurilor noastre depășește imaginabilul curent. Omul de rând – consumatorul, în fond – poate să rămână perplex în fața unor asocieri de concepte, implicit de imagini.
Să revenim. Tema reclamei este Învierea lui Lazăr. Pentru cei mai puțin familiarizați cu Biblia, episodul este descris în Evanghelia după Ioan capitolul 11 și descrie relația specială. Personajele implicate sunt: Isus, Lazăr, Marta și Maria. Pe ultimii trei îi lega o relație de familie (erau frați), iar pe toți laolaltă îi lega o relație de prietenie declarată. Lazăr se îmbolnăvește, surorile trimit după Isus, Acesta întârzie, iar când ajunge Lazăr deja era mort de patru zile. Împreună cu surorile îndoliate și alți iudei, Isus se deplasează la mormânt unde poruncește lui Lazăr să iasă afară. Acesta iese din mormânt viu, iar faptul acesta produce credință în inima multora.
Reclama imită acest moment, crează un suspans rapid și intens, apoi actorul Lazăr pășește spre mulțime. Atracția (și magia) este dată de cutia cu ciocolată, pe care proaspătul înviat o adulmecă din priviri. Câtă forță, câtă grație! Miracolul s-a produs iar uimirea ce-o mimează figuranții te lasă perplex.
Până unde pot merge reclamele, totuși? Oare nu este blasfemiator să asocieți o minune din Evanghelie cu un produs oarecare? Oare marketingul modern nu mai cunoaște nici o reținere? Exploatarea imaginarului biblic în astfel de scopuri mi se pare cel puțin deplasat. Nu vreau să folosesc vorbe mai grele, dar aștept să vă spune-ți părerea. Până la urmă și reclamele sunt o emblemă a epocii pe care o trăim. Ar trebui să ne preocupe. Vă aștept, așadar!

6 Comments »

În dezbatere: BIOPUTEREA

gmocan : 3 decembrie 2012 15:05 : Psihologice

Conceptul de bioputere îi aparține lui Michel Foucault (1926-1986). Introdus în studiile filozofului francez (dar mai ales în prelegerile sale) în anul 1974, bioputerea se referă la o anume relație dintre putere și corp. Dacă în societățile tradiționale puterea se impunea prin forță și amenințare (în special de către suveran), în postmodernism mecanismul se schimbă radical. Începând cu secolul XVIII, Statul începe să se folosească metodic de instinctele și determinările fizice ale oamenilor. Foucault se referă aici la tehnici statale precum statistica mortalității și natalității, monitorizarea stării de sănătate a populației, epidemiologia, demografia, știința raselor, eugenia și tehnologiile reproductive. Toate acestea sunt ținute sub control (și determinate) cu multă dibăcie și exigență. Mass-media este principalul instrument prin care oamenilor li se induc nevoi „necesare” și prin care li se transmit informații mai mult sau mai puțin corecte. În fond, este vorba de o manipulare concertată, iar substratul este invariabil câștigul material sau imagistic.

Specialiștii vorbesc despre o tehnlogie a puterii, plecând de la sintagma lui Foucault: biopolitica speciei umane. Este vorba de o schimbare de paradigmă. Se operează mai degrabă cu colectivități decât cu individualități. Scopul este acela de securitate, de asigurare, de regularizare și de optimizare a vieții umane. Interesele unei clase superioare sunt impuse în subliminal, astfel încât până și cea mai veritabilă democrație să poată fi oarecum „fentată”.

Pentru că ne aflăm în plină campanie electorală, mă gândeam că acest concept merită adus în discuție. Forțele politice din țara noastră – polarizate în cele două alianțe – desfășoară o adevărată luptă în plan politic. Ringul bătăliei electorale este destul de împestrițat iar metodele cam neortodoxe. Însă, în raportul lor cu masele (alegătorii, în fond), fiecare încearcă o seducție definitivă. Atingând zone sensibile ale viitorilor votanți, preopinenții nu se trag înapoi de la nici un argument. Tot ce poate stoarce un vot merită folosit, aruncat în focul luptei. Manipularea capată proporții uriașe, dar și o diversificare pe măsură. Mereu la granița legii (și chiar dincolo de ea), candidații la parlamentare se folosesc de toate pârghiile: instituții, relații personale, evenimente etc. Probabil că o mică lecție de politologie aplicată nu ne-ar strica. Iar cât despre bioputere – ca și concept – mi se pare cel mai nimerit. Foucault a intuit atât de bine un fenomen ce va face multă istorie de acum încolo…

 

Leave a response »

În dezbatere: MISA

gmocan : 1 noiembrie 2012 23:21 : Psihologice

Ziarele americane vuiesc: Mișcarea de Integrare Spirituală în Absolut (MISA) se dezvoltă de la o zi la alta! Secta lui Gregorian Bivolaru cucerește America, iar sociologii s-au apucat de treabă. Se fac socoteli, analize și se emit prezumții. Vor urma liderii creștini, teologii de sistem și, evident, psihologii de marcă. Toți, într-o polifonie a ideilor, vor analiza rând pe rând fiecare detaliu. Nu mă îndoiesc de exploatarea mediatică a fiecărei mișcări.

Pe lângă practicile yoga (mă refer la cele clasice), această mișcare îngrijorează prin puternicul conținut pornografic. De la relații sexuale (simulate sau consumate) cu minore, până la orgii de tot felul, ucenicii lui Bivolaru pun în uimire până și pe cei mai libertini dintre americani. Jurnaliștii au cules tot felul de mărturii din interiorul grupului. Sunt americani care povestesc întreaga vrajă cu nonșalanță. Soți care ajung să comită tot felul de orgii în grup și alte forme de exhibiționism.

Întrebarea ce se ridică este cum a scăpat Bivolaru de condamnare?! Mai mult: cum de suedezii i-au acordat azil politic cu atâta ușurință?! În fine, presa americană crede că justiția ar trebui să se pronunțe. Este oarecum rândul lor, a americanilor, să arate lumii că vor amenda întregul dezmăț. Grea sarcină! În America yoga este la mare căutare, doar că granița între aceasta și perversiunea sexuală e atât de fragilă. Va putea cineva vreodată să facă o demarcație clară? Sau va putea cineva să renunțe la tot tacâmul pentru a suprima răul cel mare? Greu de spus. Interesant de urmărit fenomenul și de comentat pe marginea lui. Imoralitatea sexuală cunoaște prin MISA o nouă dimensiune, degradantă în cel mai josnic mod. Dificil de prezis ce se va întâmpla. Cert este că această organizație ba legală, ba ilegală, își continuă drumul prin istoria recentă. Transcede anii și continentele, fără ca nimeni să o poată opri. Cel puțin deocamdată…

Leave a response »

În dezbatere: DEPENDENȚA DE INTERNET

gmocan : 20 octombrie 2012 21:38 : Psihologice

Asociația Psihiatrică Americană publică periodic un catalog al tulburărilor psihice. În edițiile trecute, dependența era legată doar de utilizarea substanțelor adictive: opiacee, alcool, canabinoizi, amfetamine, halucilogene etc. La începutul acestui an (luna februarie), asociația a propus varianta ciornă a noului catalog, adăugând o nouă categorie de diagnostice sub titlul: Dependențe nelegate de substanțe. Este foarte posibil ca aici să întâlnim tehnologia informatică și implicit internetul. De multă vreme se vorbește în medii tot mai specializate despre internet ca o sursă de adicție.

Bineînțeles, părerile sunt împărțite. Virulența ambelor tabere este tot mai vizibilă. Tabăra pro susțin că internetul poate fi utlizat excesiv și poate crea un sindrom de sevraj, modificând comportamentul (prin urmare întrunește criteriile unei adicții). Tabăra contra susține că internetul nu este o etiologie, o cauză a așa numitei adicții, aceasta din urmă fiind doar un simptom pentru alte tulburări, demult recunoscute. Prin urmare, s-ar încărca prea mult schema psihiatrică, dacă această adicție e deja sugerată. Ca și cum n-ar fi de ajuns gâlceava specialiștilor, progresul atât  de rapid al tehnologiei face aproape imposibil studiul de caz. Specialiștii nu pot ține pasul cu avalanșa de mutații din domeniul informatic.

Până se elucidează situația, noi putem trage o concluzie parțială. Fără îndoială, Internetul a modificat, modifică și va modifica relațiile interpersonale dar și caracterul individului. Accesul la atât de multă informație, nocivitatea anumitei părți de-ale ei, dar și imposibilitatea de-a o digera, sunt numai câteva dintre problemele de fond. Însă, ne-am putea lipsi de el?! Am putea extirpa Internetul din felul nostru cotidian de viață atâta vreme cât acolo ne ținem documentele și tot acolo instituțiile își rezolvă sarcinile?! Am putea renunța printr-un simplu click la toate contactele din mediul virtual în vreme ce știm că pe unii nu i-am fi întâlnit niciodată în realitate?! Iată întrebări sâcâitoare… dar care cer un răspuns. Cred că aici ar trebui să funcționeze una dintre marile virtuți creștine: moderația. Poate că vom descoperi tot mai mult valoarea acestei mari virtuți și o vom aplica, fără infatuare, zilnic.

5 Comments »
« Pagina 1 »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*