uzanc narasumber seminar nasional novel online seutas tali code security hacker indonesia komunitas it berita terbaru hari ini kabar banten radar banten hari ini aplikasi online shop jasa pembuatan website jasa seo model baju batik baju muslim couple baju busana muslim service komputer teknisi komputer service laptop jakarta paket internet murah provider internet terbaik di indonesia usaha warnet cara memakai hijab kerudung jilbab apa itu hosting hosting termurah free hosting jual dvd bokep jual dvd bokep murah jasa download kebaya modern sandal wanita busana muslim bokep download video bokep download video bokep korea anis merah download gratis suara kenari suara kenari mp3 free download ternak lele lele sangkuriang budidaya lele dota wallpaper gosugamers dota 2 dota 2 market wallpaper dota dota 2 wallpaper dota 2 update anyaman pandan topi bambu pengrajin topi
haji dan umrohbiro haji dan umroh pluspaket haji dan umroh plus wisata di bantenliburan ke pantaipaket tour travel banten umroh serangbiro umroh pluspaket haji dan umroh berita bantenrakyat bantenpendekar banten okezonejual mobil bekastoko online gratis komunitas itstaff executive komunitas hacker bangdjocerita dewasafoto abg bugil serang kota terpupuskan jasa seo sewa mobil murah jakarta jasa mobie tangsel tampilan bagus belajar seo seo murah dota 2 indonesia ternak lele google bot Data Maya dealer motor bekas prabotan rumah kicau burung verza indonesia community digital telekomunikasi dihina telekomunikasi kursus seo wajar aja pantai sawarna pantai anyer liburan ke pantai seo jakarta terpusatkan appacer orang sunda xone shop indonesia perabotan rumah resep makanan distributor tas rangsel pantai tanjung lesung jual tinta printer kota rambah emping banten jual rumah info loker kali gua

Medicale

Neurastenia – boală sovietică

gmocan : 21 mai 2016 9:41 : Medicale

Uomo in ufficio disperato

Unul dintre conceptele pe care le promova psihiatria de inspirație sovietică erea cel de neurastenie (i se spusese mai devreme „nevroză astenică”). Vedeam deseori la clinică și în consultațiile ambulatorii sosind oameni sfârșiți de puteri, insominaci, cu dureri de cap, cu diverse simptome fizice: dureri de membre, tulburări digestiveși acea atât de tipică „ceață pe creier” sau „pojghiță pe creier” care nu putea fi numai o metaforă – sau, mai bine zis, era o metaforă vie. Statisticile internaționale arătau că această boală avea o anumită specificitate regională. Neurastenia nu era numai o noțiune vechiclată de psihiatrii sovietici. Era chiar o boală sovietică, a populațiilor sub influență sovietică. Aș fi ispitit să spun că, de îndată ce o țară intra în lagărul socialist, era cuprinsă de neurastenie. Întregul lagăr se înfățișa ca o „bolniță” de nurastenici. (…) Vizitele mele în Franța, în 1971, îmi arătaseră că acolo neurastenia era necunoscută. Când vorbeam psihiatrilor francezi despre acei insomniaci cu dureri de cap, scurși de putere, colegii mei mă priveau cu mirare. Prin urmare, îmi spuneam, această boală avea o specificitate socială.

(Din Exercițiu de sinceritate,

de Ion Vianu, Polirom, Iași, 2009, p. 23)

Leave a response »

Dacă ești bolnav, e ziua ta

gmocan : 11 februarie 2014 11:25 : Medicale

11 februarie a devenit – din 1992 – Ziua Internațională a Bolnavilor. Din câte observ, Papa Ioan Paul al II-lea a fost cu inițiativa. Scopul a fost unul lăudabil, acela de-a atrage atenția sănătoșilor spre cei în suferință. Să nu ne uităm semenii la greu și să nu ne încredem prea mult în forțele proprii.

Oricine a trecut prin experiența internării știe că e ceva unic. Câteva zile în spital îți schimbă starea de spirit și percepția asupra realității. Ai impresia că toți oamenii sunt bolnavi. Îți vine greu să crezi că a mai rămas cineva teafăr. De îndată ce ieși din spital, ai impresia inversă. Uiți cu desăvârșire de acele detalii și crezi că toți oamenii sunt sănătoși. Din acest motiv ne trebuie un impuls puternic pentru a ne reîntoarce acolo, în vizită. Bătrânii spuneau: Omul sănătos nu înțelege pe cel bolndav și, după aceeași logică, Omul sătul nu-l înțelege pe cel flămând.

Nu știu cât de bine e mediatizată această zi. Știu doar că ar fi un prilej nimerit să nu uităm de cei de lângă noi. Mai ales de aceia la care nu merge nimeni, care – pe lângă boală – se îngrijorează pentru detalii de tot felul. E cumplit să îți pierzi sănătatea, dar există ceva mai cumplit decât asta: să îți pierzi prietenii. Să te trezești singur față în față cu neputința. Să avem inimi deschise și simțitoare!

1 Comment »

În dezbatere: DONAREA DE ORGANE

gmocan : 23 octombrie 2012 18:20 : Medicale

În ultimele zile am aflat despre o statistică sumbră ce ne incriminează, ca nație. Doar 34% dintre români donează organe când este vorba de moartea cerebrală a unui membru din familie. Acest procent ne situează pe ultimul loc între țările membre ale Uniunii Europene. Suntem foarte retincenți când e vorba să facem acest gest, atât în ceea ce ne privește (printr-o declarație prealabilă, din timpul vieții), dar și în ceea ce-i privește pe cei dragi. Considerăm că semnând pentru recoltarea de organe când cineva de-al nostru e deja în moarte cerebrală este un gest deplasat, poate chiar imoral.

În respectiva declarație-tip se stipulează: Declar că înțeleg gestul meu ca fiind un act profund umanitar și nu am nici un fel de pretenții materiale sau de altă natură. Greu este s-o faci în dreptul tău, anticipat, dar parcă-i mai greu când trebuie să semnezi pentru cineva apropiat. Toți care au trecut pe aici recunosc dificultatea, tragismul situației. Cu lacrimi în ochi povestesc despre acel moment, despre acea sfâșiere. Apoi, după ce lucrurile se mai decantează cât de cât, se simt oarecum consolați. Au făcut o faptă bună, au salvat în mod indirect viețile altor oameni, chiar dacă totul s-a consumat în mijlocul propriei lor drame. Au fost pentru câteva momente eroi anonimi dar care au pledat pentru viață. Ce-i drept, nu viața celui drag, pentru viața unor străini pe care – conform legii – niciodată nu-i va noaște personal.

Cu toate acestea, numărul conaționalilor noștri dispuși la o asemenea jertfă sunt puțini. De ce oare? Să fie la mijloc un soi de egoism nedetectat care se manifestă virulent pe fondul durerii?! Se prea poate. De ce ai salva viața cuiva în vreme ce tu ți-o pierzi pe a ta sau pe a celui drag… Dacă lucrurile stau așa atunci chestiunea este eminamente morală. Trebuie să umblăm la resorturile etice ale ființei noastre, trebuie să ne rescriem antropologiile. Totuși, există  circumstanțe atenuante. Oare cine – când e vorba de o persoană iubită – ar mai putea fi atât de rațional, cine ar mai putea lua hotărâri la rece?! Un al doilea motiv poate intra în joc: sensibilitățile religioase. Așa cum unii – din aceleași motive – nu sunt de acord cu incinerarea, la fel unii cred că a recolta organe dintr-un organism îi modifică integritatea. Cum ar mai putea omul acela aștepta învierea morților dacă n-a fost îngropat întreg, să zicem așa?! Dincolo de fragilitatea argumentului (nu vom învia cu trupurile cu care suntem înhumați!), acest motiv trădează o anumită incultură creștină. Totul se duce mai degrabă spre superstiție și tradiții locale. În fine, cred că mai există o cauză: lipsa de educație. Aici mă refer la o educație umanitară, specifică. Abia scăpați din vacarmul comunist, prinși într-o tranziție prelungă, nimeni nu ne-a prea învățat lecția demnității. Bioetica este un domeniu încă exotic în dezbaterile noastre, iar dacă se face totuși ceva e destul de elitist. Principiile altruismului de situații limită încă nu ni s-au prelucrat așa cum trebuia. Poate că aici avem cel mai mult de lucru. Poate dacă aici am așeza lucrurile în ordine, motivele celelalte ar cădea de la sine.

Nu aș vrea să fiu înțeles greșit. Chiar îmi doresc să găzduiesc în spațiul virtual o dezbatere pe această temă. Cred ca sunt mult mai multe de spus și cred că mulți specialiști încă nu se aud cum ar trebui. Am un deosebit respect pentru cei care au făcut gestul despre care vorbim. Într-un fel sau altul ei sunt deja niște eroi. Nu cred că spun lucruri gratuite cu asta, chiar cred că așa trebuie priviți. Pe de altă parte, nu-i judec în nici un fel pe cei care n-o fac. Nu sunt eu chemat la asta, mai cu seamă că gestul e unul voluntar și foarte intim. Totul ține de resorturile interioare ale ființei, de tot ce a acumulat acel om în vremuri bune. Însă, merită să discutăm această statistică ce ne ține încă pe locul codaș al Europei.

 

3 Comments »
4 comments on “Medicale
  1. vasile nita spune:

    important subiect! de viata si de moarte,chiar daca ne tinem la distanta. Mai intai am avut ocazia sa lucrez in repartul „trapianti” al spitalului „Cisanello di Pisa” si sa vad acolo persoane tinere ,aparent sanatoase care asteptau un transplant. Apoi am fost pus intr-o situatie grea trebuind sa traduc unei fete ,cererea directorului sa poata proceda la explantarea organelor mamei , in moarte cerebrala , la 50 de ani in urma unui accident. Am ramas de marmura cand am auzit fata spunand:”daca putem sa ajutam pe cineva ,da”. Eu am donat sange …dar va spun ca una dintre cele mai frumoase zi din viata mea este legata de asta. Eram ..tanar,la Brasov si ajunsesem la donare un pic mai tarziu. Aveam numarul 52,m-am asezat sa astept cu rabdare. Imediat mi-am auzit numele.M-am ridicat si i-am zis doamnei :- Multumesc,ma cunoasteti?
    – Te cunosastem ca donator,avem nevoie pentru un copil…mi-a raspuns.
    imi suna si acuma in urechi …frumos cand ne ajuta altii dar e bine sa nu uitam ca si altii au nevoie de noi!

    • gmocan spune:

      Apreciez intervenția dvs. Ea aduce o notă personală întregii dezbateri. Mă bucur să cunosc astfel de oameni. Sper ca acest comentariu să ajungă sub ochii multor cititori.
      Fiți binecuvântat!

  2. Tavi @ spune:

    Am trecut cu vederea peste acest subiect si peste cele 3 „motive” ale situatiei care ne pun printre ultimele locuri la acest capitol al donarii de orgame in cazul in care este vorba de o moarte cerebrala.
    Asa cum la o sedinta foto se aprind mai multe lumini pentru ca modelul sa fie pozat cat mai in detaliu, sa nu ramana umbre, la fel doresc sa mai „aprind” o lumina sa vedem si un alt punct de vedere al acestei situatii.
    Cand e vorba de a salva o viata, si poti salva aceea viata, este un pacat inaintea lui Dumnezeu sa nu o faci, pentru ca El a facut pentru noi lucrul acesta, mai ales cand e vorba de o moarte cerebrala, din care mai putin de 5% dintre cei care ajung in starea aceea isi mai revin. Dar haideti sa vedem cine suntem si sa vedem starea si situatie spirituala din „cealalta” Europa, cea care se afla in partea de sus a clasamentului cu privinta la subiectul nostru.
    Sa fiu mai exact, ma refer la noi, ca si copii a lui Dumnezeu pe pamantul acesta, copii care „ar trebui” sa se increada pe deplin in puterea lui Dumnezeu si in minunile lui. Dupa parerea mea si acesta a fost exact prin lucru la care mam gandit dupa ce am citit acest articol, este ca noi, ca si copii a lui Dumnezeu nu ar trebui sa incetam a crede intr-un miracol nici macar atunci cand cel din familia noastra se afla intr-o situatie asa de delicata si aproape irevocabila, cum e moartea cerebrala.
    Daca in timpul vietii, aceea persoana isi da acordul sa ii fie donate organele in cazul unei morti cerebrale si nu numai, atunci cred ca situatie se simplifica. Dar sa arunci vina pe membrii familiei, mai ales daca acesti membrii sunt CRESTINI autentici care isi pun nadejdea in Dumnezeu, mi se pare un lucru lipsit de sens. Restul Europei, sa fim realisti, adica tarile cu mai multa „cultura” decat noi, cele care sunt cu procentaj mai mare ca si noi, uitati-va va rog si la situatia spirituala din acele tari. Sa fim realisti. Nu are rost sa spunem ca sunt OK din punctul acesta de vedere, cand acolo sunt legalizate lucruri care sunt considera de Dumnezeu ca si Scarbosenii, iar Credinta nu o gasesti decat in unii oameni, si poate si acolo ca si ideal.
    Imi pare rau sa spun asta dar nu cred ca cineva ma poate contrazice la asa ceva. Cu parere de rau am spun acest lucru.
    Doresc sa inchei cu un gand de pace, ma rog ca Dumnezeu sa ne dea intelepciune la fiecare ca sa putem sa ajutam pe altii nu numai cat traim ci si dupa moarte, de ex subiectul nostru.
    Voia lui Dumnezeu oricum se face intotdeauna.
    Dumnezeu sa va binecuvanteze sa continuati cu aceste subiecte.

    • gmocan spune:

      Apreciez mult comentariul.
      Cred că este edificator și va trezi interesul.
      Și eu cred că trebuie să ne trăim cu demnitate viața de credință și atunci multe s-ar rezolva sau ar fi altfel.
      Fiți binecuvântat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*