Într-o continuă (și nesfârșită) reformă, Ministerul Educației dezbate iar planul-cadru de introducere a religiei în cele 13 clase preuniversitare. Din nou păreri pro și contra. Argumente și contraargumente. Militanții manifestă un zel aproape suspect, în vreme ce contestatarii manifestă o reținere aproape disprețuitoare. Discuția privind religia ca materie școlară este un refren postdecembrist. Pulsatoriu, el revine tot mai sonor în viața noastră cotidiană, patinând parcă pe alte subiecte uneori atât de diferite.
Pentru a pune premisele unei polemici, ofer în cele ce urmează două păreri diametral opuse. Doi oameni care vin din spații diferite și care dezvoltă optici diferite asupra problemei. În primul rând, psihologul Mircea Miclea care declara: „Religia este în curriculum datorită asocierii dintre politicieni și cler, mai ales Biserica Ortodoxă Română, ca impact asupra electoratului.” Apoi, vocalul teolog ortodox, Radu Preda, spunea: „Religia, ca materie școlară, își dovedește capacitatea transmiterii nu doar a unor informații, ci a unor valori.” La acesste două păreri se adaugă încă multe altele, mai nuanțate sau de o radicalitate evidentă.
În vreme ce unii văd religia în școală firesc de oportună, alții încearcă să ne convingă de primejdia inerentă. Dar, după cum ne-am obișnuit, democrația suportă eroic pluralitatea opiniilor. Trebuie să recunosc din capul locului: nu agreez discursul hiperconfesional, dar nici pe cel hipersecular. Ambele mi se par extreme periculoase, într-o ambianță în care oricum suntem predispuși la excese. Pe de altă parte, nu sunt așa de naiv să cred că religia din școală are o prea mare forță motivațională. Susțin că e bine să existe, dar nu mă hazardez să-mi pun mari speranțe. Cred că deși să nu se facă, mai bine invers. Știu, există o seamă de orgolii confesionale, dar tot e mai binecu decât fără. Am doi școlari care sunt entuziasmați la orele de religie. Tocmai de aceea spun că e mai bine cu decât fără. Profesorul de religie nu este Mesia, dar este și el un formator de opinie care-și poate pune amprenta asupra copiilor noștri.
Desigur că părerile pot fi împărțite. Acest blog promovează diversitatea de opinii, așa că vă așteptăm. Dezbaterea este unul dintre puținele drepturi ce nu ni se pot lua. Aș fi încântat să aud păreri pe acest subiect și, în felul acesta, să avem o fecundă consultare. Domnul cu noi!