Un prieten mi-a sugerat iutubul cu pricina. După cum (trebuie să) vedeți, e vorba de o reclamă la ciocolată de cozonac sau cozonac de ciocolată. Nu intrăm în detalii despre produs, ci doar privim spre felul în care este concepută respectiva reclamă. Există câteva elemente ce merită comentate. După cum vom vedea, presiunea comercială a timpurilor noastre depășește imaginabilul curent. Omul de rând – consumatorul, în fond – poate să rămână perplex în fața unor asocieri de concepte, implicit de imagini.
Să revenim. Tema reclamei este Învierea lui Lazăr. Pentru cei mai puțin familiarizați cu Biblia, episodul este descris în Evanghelia după Ioan capitolul 11 și descrie relația specială. Personajele implicate sunt: Isus, Lazăr, Marta și Maria. Pe ultimii trei îi lega o relație de familie (erau frați), iar pe toți laolaltă îi lega o relație de prietenie declarată. Lazăr se îmbolnăvește, surorile trimit după Isus, Acesta întârzie, iar când ajunge Lazăr deja era mort de patru zile. Împreună cu surorile îndoliate și alți iudei, Isus se deplasează la mormânt unde poruncește lui Lazăr să iasă afară. Acesta iese din mormânt viu, iar faptul acesta produce credință în inima multora.
Reclama imită acest moment, crează un suspans rapid și intens, apoi actorul Lazăr pășește spre mulțime. Atracția (și magia) este dată de cutia cu ciocolată, pe care proaspătul înviat o adulmecă din priviri. Câtă forță, câtă grație! Miracolul s-a produs iar uimirea ce-o mimează figuranții te lasă perplex.
Până unde pot merge reclamele, totuși? Oare nu este blasfemiator să asocieți o minune din Evanghelie cu un produs oarecare? Oare marketingul modern nu mai cunoaște nici o reținere? Exploatarea imaginarului biblic în astfel de scopuri mi se pare cel puțin deplasat. Nu vreau să folosesc vorbe mai grele, dar aștept să vă spune-ți părerea. Până la urmă și reclamele sunt o emblemă a epocii pe care o trăim. Ar trebui să ne preocupe. Vă aștept, așadar!
Pana unde pot merge reclamele ? Pai pana unde a mers biserica.http://saccsiv.wordpress.com/2010/02/25/video-slujbe-in-pielea-goala-intr-o-biserica-de-nudisti/
Nu știam de acest video. Iată cum degradarea societății atrage după sine – ca într-un carusel nebun – și o parte a creștinismului. Excentricități de tot felul.
Mulțumesc de intervenție.
..si uite asa avem „ocazia” sa traim acele vremuri in care ,conform Scripturii,rautatea va ajunge la culme…si a ajuns.. Oare noi,crestinii, facem diferenta?sau ramanem tot la stadiul de ” ar trebui”?!?
Cred că sunt suficienți care fac diferența. Bine-ar fi ca unii dintre ei măcar să ia atitudine.
Atunci și alții își vor schimba, probabil, grila de valori.
Tot mai greu e sa urmaresti la tv programele difuzate. Lipsa de moralitate si masivitatea inculturii afisate ma lasa cu un gust amar. Consider ca e necesara o selectie drastica a emisiunilor televizate, bombardati de fete sumar imbracate ce apar in reclame facute la bormasini, masini de spalat sau chiar pasta de dinti, reality show-uri ce parca au in vizor sa ne faca mai limitati , stiri cu elevi batausi,droguri ,crime si violuri. In contextul acesta imi pare rau ca am ras de batranii adunarilor cand spuneau cu ardoare si entuziasm ” aruncati-va televizoarele pe geam”. Uneori mi se pare cea mai buna alternativa. Cu respect.
Subscriu.
Cred și eu că televizorul îndobitocește. A-l ignora mi se pare un gest înțelept și salvator. Fără a cădea în habotnicie, ar trebui să-i îndemnăm și pe alții în această direcție.