Încă sub auspiciile Zilei Independenței (10 mai), după o serie întreagă de dezbateri în audio-vizual, cu suficiente referiri la trecutul regal al României, cred că este timpul unei dezbateri. Vă propun ca, aici pe blog, să vă exprimați opiniile pro sau contra privitoare la posibila monarhie parlamentară în țara noastră.
Cei care sunt pro nu se trag înapoi de la nici un argument. Întreaga degringoladă postdecembristă le furnizează un termen de comparație mulțumitor. Noblețea figurilor regale, insemnele, capacitatea ilustră de reprezentare sunt doar câteva dintre avantajele invocate. Vicisitudinile istorice la care a fost expusă casa regală sunt și ele un adevărat tezaur argumentativ. Dată afară din țară de către comuniști, iată cum familia regală nu-și mai găsește locul nici în democrație. Dar, poate, dincolo de aceste argumente, primează cel legat de stabilitate. Monarhiștii convinși cred că altfel ar fi atmosfera în țară și în afara ei, având în frunte reprezenanți de o asemenea factură. Da, legislativul rămâne în mâinile Parlamentului, executivul în mâinile Guvernului, dar emblema supremă să se schimbe.
Cei care sunt contra au un limbaj ultramodernist. Ei consideră a ipoteza monarhică a fost demult îngropată sub brazda istoriei. Epoca în care trăim, viitorul ce ne așteaptă și năzuințele colective ale majorității se îndreaptă într-o cu totul altă direcție. Democrați de sistem sau libertarieni entuziaști, aceștia ne spun să avem grijă. Monarhia ar putea însemna pentru țara noastră un blocaj istoric neavenit, o încremenire într-un sistem care demult și-a trăit traiul. Argumentul votului universal, al exercițiului democratic, dar și al unor interese particulare, fac din aceștia o tabără destul de virulentă.
Vă aÈ™tept părerile È™i argumentele. Desigur, unii se pot situa pe o poziÈ›ie neutră È™i atunci se vor pronunÈ›a în consecință. Dar, mai ales din perspectivă evanghelică, sunt curios să văd care ar fi linia. Această secÈ›iune a blogului se vrea mult mai vie decât celelalte, înglobând – preferabil – cele mai diferite opinii cu putință. Mult spor!
Dumnezeu nu isi face probleme sa mustre pe poporul Israel atunci cand isi doreste un rege. tot asa ar face cred si astazi ,chiar daca noi il numim presedinte. suntem facuti sa depindem de Dumnezeu , un om (sau un grup restrans de oameni )nu poate schimba situatia Romaniei intregi, suntem noi, fiecare in parte care putem sa o facem. Daca ne uitam in Europa , tarile cu un rege sunt destul de dezvoltate,printre primele chiar din punct de vedere economic, dar a fost si continuitate nu dezastrul de la noi din tara.cred ca unul acelasi care stie ca nu poate fi schimbat oricum stie ca pentru fiecare alegere,plateste consecintele ,nu poate da vina pe fostul sau spera la viitorul. da ,un lucru bun il are si monarhia asta…
Da, iată un argument la care nu m-am gândit: în monarhia nu se poate da vine pe cel dinainte. Lucrurile făcute bine sunt binefice, iar cele făcute prost sunt malefice.
Mulțumesc.
daca e sa luam exemplul lui Israel, atunci monarhia este singura forma de guvernamant ingaduita, sa nu spun tolerata de Dumnezeu. cred ca aceasta ar trebui sa ne dea de gandit
Pe lângă teocraÈ›ie – sistemul eminamente biblic – monarhia este, într-adevăr, acceptată. Pe acest tip de argument au mers mulÈ›i monarhiÈ™ti de-a lungul secolelor. Este, probabil, cel mai la îndemână pentru creÈ™tinii practicanÈ›i, cei pentru care Biblia este normativă pentru toate detaliile vieÈ›ii.
Mulțumesc!
Optiunea pentru monarhia , din 90′ incoace , a crescut de la 3 % la 17,7 % , potrivit ultimeor sondaje , devenind astfel a doua optiune a romanilor. Monarhia , ca orice lucru in lumea asta , are neajunsurile ei , insa are cel putin un mare atu : stabilitatea. Si , polititc vorbind , de ce are nevoie Romania post referendumuri si razboaie intre palate mai mult ? . Si mai cred ca o schimbare de guvernamant ar aduce un capital de simpatie pe plan international Romaniei cum numai la Revoultie l-am mai avut .
http://www.dcnews.ro/2013/04/monarhia-al-doilea-cel-mai-dorit-regim-politic-in-romania-sondaj-inscop/
Da, ideea cu stabilitatea mi se pare cea mai articulată. Monarhia conferă o succesiune fără trepidații și, prin urmare, o continuitate politico-socială. Interesantă și ideea cu capitalul de imagine al României. Eu îmi pierdusem nădejdea să-l mai avem pe cel de la Revoluție, dar iată c-ar mai fi o șansă.
Fii binecuvântat!