Potrivit Agerpres, Patriarhul Daniel a făcut următoarea declarație la finalul ședinței Sinodului Bisericii Ortodoxe Române (BOR), desfășurată duminică, 28 octombrie:
Noi înțelegem că la ora actuală majoriatea țărilor din zona aceasta a Europei se confruntă cu o criză economico-financiară, dar considerăm că mai grea decât criza enonomico-financiară este criza spirituală. De altfel, rădăcina acestei crize ecnonomico-financiare este de ordin spritual și moral. Lăcomia mare a unora a dus la lipsa de mijloace materiale și de bani a altora.
Cu o lentoare deja cunoscută, BOR a luat atitudine – prin Patriarhul ei – față de criza profund spirituală în care ne aflăm. Desigur că în spatele oricărei alte crize se află o alta mai mare, mai acută È™i mai greu detectabilă. Aceasta porneÈ™te din sufletul nelecuit a atâtor contemporani de-ai noÈ™tri, oameni care aleargă încoace È™i încolo printr-o lume tot mai fragilă. Moralitatea fundamentală este călcată în picioare, spiritul iudeo-creÈ™tin a rămas doar o amintire, în vreme ce mulÈ›i dintre oameni se complac în penumbra păcatului. Societatea noastră dezvoltată – fac aluzie aici la Uniunea Europeană – a pierdut demult orice simÈ› moral È™i, odată cu el, întregul apetit spiritual.
ÃŽn mod particular, înaltul prelat înfierează păcatul lăcomiei. Epicentrul imoralității este văzut în acest punct, pentru că oamenii se pizmuiesc unii pe alÈ›ii È™i apoi îi prejudiciează pe cei mai slabi. Dacă am fi mai spirituali n-am mai fi (aÈ™a) lacomi – vrea parcă să ne spună. Și, fără îndoială, aÈ™a este. Lăcomia este unul dintre păcatele capitale, dar numai lăcomia să umple toată lista?! Știu că Patriarhul a făcut-o în raport cu criza financiar-economică, dar afirmaÈ›ia mi se pare destul de reducÈ›ionistă. Nu putem rezuma întregul spectru moral doar la unul dintre păcate, cum nu putem nici să generalizăm lucrurile.
Și acum, întrebarea usturătoare: Unde am fost noi, creÈ™tinii militaÈ›i, de s-a ajuns aici? Mă refer la Europa creÈ™tină È™i optimistă a ultimelor secole. A sesiza o criză spirituală È™i a nu te găsi în nici un fel responsabil mi se pare o ipocrizie. A fi religie majoritară – cum este BOR în România – presupune mai mult decât privilegii inerente. Cred că e vorba de multă responsabilitate, luciditate È™i acÈ›iune. Dar È™i minoritarii trebuie să ia seama. ToÈ›i suntem responsabili de starea jalnică în care ne aflăm. Să folosim orice ocazie de a schimba lucrurile, atât cât atârnă de noi. A constata e important, dar nu È™i suficient. Ni se cere mai mult, ni se cere să ardem pentru semenii noÈ™tri. Probabil implicarea noastră civică n-a fost cum trebuia… sau poate n-a fost deloc. A-i conÈ™tientiza pe oameni de adevărata criză – cea spirituală – este deja un mare pas înainte. Discursul confesional nu-È™i are locul aici, ba dimpotrivă strică. Aici cred că trebuie să mergem pe o teologie a fundamentelor, pe o moralitate elementară È™i aplicată social. ÃŽn felul acesta vom putea să influențăm È™i să sperăm la mai bine.