În dezbatere: CAZUL WURMBRAND

Numărul curent al revistei Magazin istoric (iulie 2013) conține un articol intitulat Un personaj controversat: Richard Wurmbrand Semnat de Grigore Aldescu-Aldea, articolul încearcă să elucideze neclaritățile din biografia acestui mare român. Voi trece în revistă principalele elemente: colaborarea cu Siguranța începută în 1933; prima condamnare fictivă de 10 ani (în procesul ceferiștilor); misiunea în urma căreia Siguranța arestează 45 de opozanți din interior; excluderea din partid în urma presiunii celor deja condamnați și care aflaseră cine i-a turnat; după cele două detenții succesive, în 1965, pleacă din țară datorită fiului său Mihai care – alături de alți 40 de studenți – cade la facultate imediat sub linie și face cerere de plecare definitivă din România. Acest ultim episod este confirmat – spune autorul – de documentele cu care a operat premierul Maurer, unde apare la un moment dat și numele lui Mihai Wurmbrand. În felul acesta, plecarea din țară a pastorului nu mai este atât de eroică, să spunem așa. Acestor detalii i se mai adaugă și adeziunea inițială la comunism (stagiul din Rusia) și faptul că, după renunțare, ar fi trădat mulți dintre liderii sistemului.

Mergând pe această linie, suferința lui Wurmbrand este oarecum detașată de conținutul ei strict religios. Susținută încă timid, teoria aceasta dovedește prevalența politicului în viața și detențiile pastorului. Faptul că a fost atât de activ din punct de vedere politic – indiferent de sistem – aruncă o urmă de îndoială asupra religiozității sale mult invocate. Unii consideră și convertirea ca un plan tactic (mai cu seamă că evreii au recurs în istorie la acest tertip) și chiar cicatricele prezentate în fața americanilor ar fi de la operațiile de plămâni și nu de la tortură. Aceste ultime două detalii refuz să le accept, nu pentru că aș avea dovezi și pentru că mi se pare de bun simț.

Acum. Aș vrea să mă fac bine înțeles. Eu sunt un cititor aproape integral al operei lui Wurmbrand, un om care mi-am petrecut multe ore în compania pastorului (prin lectură, mă refer). Îi cunosc în bună măsură liniile de gândire, stilul și multe detalii biografice. În ochii mei, el se bucură de o apreciere înaltă. Doar că, e de bun simț să arunc în dezbatere subiectul tocmai din cauza notorietății lui. Știu că e riscant. E primejdios să semnalezi o altă opinie decât cea cultivată în general. Contez însă pe maturitatea cititorilor mei care nu vor fi deloc pătimași, dar nici superficiali. Istoria, prin natura ei, dezleagă de-a lungul timpului multe enigme. Putem conta pe asta. Vă aștept, totuși, părerile. Aș fi încântat să polemizăm decent și, dacă se poate, constructiv.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.