Conceptul de bioputere îi aparține lui Michel Foucault (1926-1986). Introdus în studiile filozofului francez (dar mai ales în prelegerile sale) în anul 1974, bioputerea se referă la o anume relație dintre putere și corp. Dacă în societățile tradiționale puterea se impunea prin forță și amenințare (în special de către suveran), în postmodernism mecanismul se schimbă radical. Începând cu secolul XVIII, Statul începe să se folosească metodic de instinctele și determinările fizice ale oamenilor. Foucault se referă aici la tehnici statale precum statistica mortalității și natalității, monitorizarea stării de sănătate a populației, epidemiologia, demografia, știința raselor, eugenia și tehnologiile reproductive. Toate acestea sunt ținute sub control (și determinate) cu multă dibăcie și exigență. Mass-media este principalul instrument prin care oamenilor li se induc nevoi „necesare” și prin care li se transmit informații mai mult sau mai puțin corecte. În fond, este vorba de o manipulare concertată, iar substratul este invariabil câștigul material sau imagistic.
Specialiștii vorbesc despre o tehnlogie a puterii, plecând de la sintagma lui Foucault: biopolitica speciei umane. Este vorba de o schimbare de paradigmă. Se operează mai degrabă cu colectivități decât cu individualități. Scopul este acela de securitate, de asigurare, de regularizare și de optimizare a vieții umane. Interesele unei clase superioare sunt impuse în subliminal, astfel încât până și cea mai veritabilă democrație să poată fi oarecum „fentată”.
Pentru că ne aflăm în plină campanie electorală, mă gândeam că acest concept merită adus în discuție. Forțele politice din țara noastră – polarizate în cele două alianțe – desfășoară o adevărată luptă în plan politic. Ringul bătăliei electorale este destul de împestrițat iar metodele cam neortodoxe. Însă, în raportul lor cu masele (alegătorii, în fond), fiecare încearcă o seducție definitivă. Atingând zone sensibile ale viitorilor votanți, preopinenții nu se trag înapoi de la nici un argument. Tot ce poate stoarce un vot merită folosit, aruncat în focul luptei. Manipularea capată proporții uriașe, dar și o diversificare pe măsură. Mereu la granița legii (și chiar dincolo de ea), candidații la parlamentare se folosesc de toate pârghiile: instituții, relații personale, evenimente etc. Probabil că o mică lecție de politologie aplicată nu ne-ar strica. Iar cât despre bioputere – ca și concept – mi se pare cel mai nimerit. Foucault a intuit atât de bine un fenomen ce va face multă istorie de acum încolo…