uzanc narasumber seminar nasional novel online seutas tali code security hacker indonesia komunitas it berita terbaru hari ini kabar banten radar banten hari ini aplikasi online shop jasa pembuatan website jasa seo model baju batik baju muslim couple baju busana muslim service komputer teknisi komputer service laptop jakarta paket internet murah provider internet terbaik di indonesia usaha warnet cara memakai hijab kerudung jilbab apa itu hosting hosting termurah free hosting jual dvd bokep jual dvd bokep murah jasa download kebaya modern sandal wanita busana muslim bokep download video bokep download video bokep korea anis merah download gratis suara kenari suara kenari mp3 free download ternak lele lele sangkuriang budidaya lele dota wallpaper gosugamers dota 2 dota 2 market wallpaper dota dota 2 wallpaper dota 2 update anyaman pandan topi bambu pengrajin topi
haji dan umrohbiro haji dan umroh pluspaket haji dan umroh plus wisata di bantenliburan ke pantaipaket tour travel banten umroh serangbiro umroh pluspaket haji dan umroh berita bantenrakyat bantenpendekar banten okezonejual mobil bekastoko online gratis komunitas itstaff executive komunitas hacker bangdjocerita dewasafoto abg bugil serang kota terpupuskan jasa seo sewa mobil murah jakarta jasa mobie tangsel tampilan bagus belajar seo seo murah dota 2 indonesia ternak lele google bot Data Maya dealer motor bekas prabotan rumah kicau burung verza indonesia community digital telekomunikasi dihina telekomunikasi kursus seo wajar aja pantai sawarna pantai anyer liburan ke pantai seo jakarta terpusatkan appacer orang sunda xone shop indonesia perabotan rumah resep makanan distributor tas rangsel pantai tanjung lesung jual tinta printer kota rambah emping banten jual rumah info loker kali gua

In dezbatere

Ți-au fost credincioși părinții? Biblia ți-a fost prezentată? La biserică te-ai dus? Întrebările identității…

gmocan : 26 ianuarie 2017 12:15 : Teologice

identitate

Părinții tăi, cum au fost ei? Ce ți-au transmis?

Părinții și alți adulți importanți din viața ta au fost credincioși? Dacă da, ți-au oferit ei modelul unei relații pline de iubire cu Isus Hristos sau au avut „o religie” a regulilor, a interdicției și a vinovăției? Dacă e valabilă cea de-a doua parte a întrebării, atunci nu ai beneficiat de o imagine adevărată a felului în care te vede Dumnezeu. Ai crescut, poate, închipuindu-ți-L pe Dumnezeu ca pe un căpcăun plin de pretenții gata să-ți vină de hac în momentul care ai depășit linia. Ai crescut, poate, crezând că iubirea lui Dumnezeu trebuie căștigată. Ai înțeles probabil că valoarea ta se bazează doar pe realizări, și nu pe valoarea intrinsecă pe care o ai în fața lui Dumnezeu.

Biblia ce loc a avut în educația ta? Cum o percepi?

Cât din lumina lui Dumnezeu ai văzut acasă la tine? Era Biblia citită și prețuită de către părinții, bunicii tăi și alte rude apropiate? Ți-au citit din Biblie și din alte materiale legate de Biblie? Țineau ei devoțiuni în care Biblia să fie studiată în profunzime și discutată în așa fel încât să fie ușor de înțeles la nivelul tău de pricepere? S-au discutat într-un cadru mai destins acasă la tine pildele și conceptele biblice? Dacă ai crescut într-un mediu în care Sfânta Scriptură a avut un impact și o punere în practică pozitivă, un însemnat val de lumină s-a revărsat în viața ta. Iar dacă Biblia a fost un lucru străin de viața rudelor tale și de creșterea ta, atunci întunericul a adus confuzia pe care o ai acum despre cine ești în Hristos.

Cum stai cu mersul la biserică? În ce anturaj te învârți?

Ai mers la biserică, copil și adolescent fiind? A fost predicat și oferit ca model adevărul Scripturii în biserica ta? Te-a încurajat familia să participi la evenimente alături de alți creștini de vârsta ta, la școala duminicală, în tabere, cluburi sau alte întâlniri și activități ale tinerilor, toate bazate pe studiul biblic? În cazul în care ai fost cu alți creștini cu scopul de a studia Biblia, ai beneficiat de mai multă lumină dumnezeiască. Dacă Biserica și alte activități de grup nu au făcut parte din creșterea ta, simțul identității proprii poate fi limitat din cauza lipsei de lumină.

(Fragmente din Portret în oglindă,

de Josh McDowell,

Cluj-Napoca: Aqua Forte, 2008, p. 29-30)

Leave a response »

De ce nu ne cresc bisericile? Posibile răspunsuri…

gmocan : 13 decembrie 2016 20:46 : Teologice

churchgrowth

Carey Nieuwhof este pastor al bisericii Connexus, de fapt un campus eclesial din Toronto și un partener strategic al North Point Community Church. Este un lider informat și harnic, un vorbitor bine cotat în America de Nord (și nu numai) pe probleme de conducere, schimbare, creștere personală și parenting. Datorită experienței adunate în ultimii ani, Nieuwhof scrie mai nou pe subiectul creșterii bisericii. Ultima carte, publicată în 2015, se numește Lasting Impact. Seven Powerful Conversations That Will Help Your Church Grow și identifică mai multe neajunsuri ale liderilor contemporani.

Mi-au atras atenția cele zece motive pentru care nu crește biserica. După cum veți observa, toate gravitează în jurul liderului (pastor/preot), ca principalul responsabil când lucrurile merg „împiedicat”. Le voi enumera cu speranța să ne pună pe gânduri…

  1. Ești în conflict cu cineva;
  2. Ești atașat mai mult de trecut decât de viitor;
  3. Ești inconștient de realitatea înconjurătoare;
  4. Ești concentrat asupra ta;
  5. Ești tributar concepției potrivit căreia cultura este un dușman;
  6. Ești terifiat la gândul că, făcând ceva nou, s-ar putea să eșuezi;
  7. Ești incapabil să iei o decizie esențială;
  8. Ești tentat să vorbești mai mult decât să acționezi;
  9. Ești idealist, adică nu admiți că sunt lucruri de îndreptat în propria biserică;
  10. Ești mult mai axat pe ideea de creștere a bisericii, decât pe relația (personală și colectivă) cu Dumnezeu.
2 Comments »

Neurastenia – boală sovietică

gmocan : 21 mai 2016 9:41 : Medicale

Uomo in ufficio disperato

Unul dintre conceptele pe care le promova psihiatria de inspirație sovietică erea cel de neurastenie (i se spusese mai devreme „nevroză astenică”). Vedeam deseori la clinică și în consultațiile ambulatorii sosind oameni sfârșiți de puteri, insominaci, cu dureri de cap, cu diverse simptome fizice: dureri de membre, tulburări digestiveși acea atât de tipică „ceață pe creier” sau „pojghiță pe creier” care nu putea fi numai o metaforă – sau, mai bine zis, era o metaforă vie. Statisticile internaționale arătau că această boală avea o anumită specificitate regională. Neurastenia nu era numai o noțiune vechiclată de psihiatrii sovietici. Era chiar o boală sovietică, a populațiilor sub influență sovietică. Aș fi ispitit să spun că, de îndată ce o țară intra în lagărul socialist, era cuprinsă de neurastenie. Întregul lagăr se înfățișa ca o „bolniță” de nurastenici. (…) Vizitele mele în Franța, în 1971, îmi arătaseră că acolo neurastenia era necunoscută. Când vorbeam psihiatrilor francezi despre acei insomniaci cu dureri de cap, scurși de putere, colegii mei mă priveau cu mirare. Prin urmare, îmi spuneam, această boală avea o specificitate socială.

(Din Exercițiu de sinceritate,

de Ion Vianu, Polirom, Iași, 2009, p. 23)

Leave a response »

Pastorii adulterini: ce facem cu ei?

gmocan : 18 mai 2016 23:50 : Teologice

adultery

Întrebarea din titlu are o tentă jurnalistică. Recunosc! E arogant și nepotrivit să ne așezăm confortabil în jilțuri de judecători, iar apoi să emitem sentințe asupra adulterinilor. Fie că discutăm la modul concret sau ipotetic, cred că trebuie să păstrăm necontenit un simț al măsurii și al decenței. Păcatul oricărui om stă înaintea lui Dumnezeu și nimeni nu poate să se interpună.

Prin urmare, nu ne referim aici la infidelitate în general și nici la posibilitatea îndreptării celui care a comis-o. După cum veți vedea, materialul de față aduce în prim plan doar pe sacerdoți sau, în termeni protestanți, pe pastorii activi. În urma unui adulter dovedit (și, implicit, recunoscut), e just ca aceștia să mai dețină vreodată o asemenea slujbă? Despre slujba lor vorbim așadar, nicidecum despre pocăința unor astfel de oameni pe care nu avem voie să o punem la îndoială. În ultimă instanță, agonia ce-o implică regretele ține de fibra intimă a ființei și nu de un „cântar” exterior.

LifeWay Research a dat publicității rezultatele unui sontaj de opinie aplicat pe 1.000 de evangheliști și predicatori protestanți. Aceștia trebuiau să răspundă la următoarea întrebare: În cazul în care pastorii comit adulter, ar trebui să li se interzică definitiv dreptul de a mai predica de la amvon? Iată ce au spus respondenții:

  • 24% au fost de acord ca pastorii găsiți vinovați de o astfel de infracțiune morală să fie retrași definitiv din lucrările care impun predicare sau slujire publică;
  • 31% au fost de acord că pastorii găsiți vinovați de adulter trebuie suspendați temporar, pe o perioadă cuprinsă între 3 luni și un an.
  • 25% au menționat că nu sunt siguri de modul în care ar trebui gestionată o asemenea situație, așa că preferă să nu se pronunțe.

S-a făcut și o repartizare confesională a celor care s-au pronunțat radical, adică pastorii adulterini să nu mai poată reveni niciodată într-o astfel de poziție. Iat-o:

  • 47% luteranii;
  • 30% baptiștii;
  • 13% metodiștii;
  • 13% penticolstalii;
  • 11% reformații.

Studiul prezintă și alte particularități pe care le puteți consulta în mod gratuit. Pentru ce ne interesează pe noi, aici, datele acestea ne sunt îndeajuns.

La modul general, observăm o permisivitate în creștere. Cei care se opun în mod vehement reintegrării pastorilor adulterini în slujire sunt mai puțini decât ceilalți. Indiferent care este varianta propusă de a doua categorie, ea este mai numeroasă decât prima. Iar dacă mai adăugăm și lista indecișilor, atunci îngrijorarea e cu adevărat legitimă.

Ei bine, această realitate spune ceva despre protestantismul și neoprotestantismul contemporan. Imoralitatea generală a lumii a reușit să influențeze primejdios de mult gândirea noastră. Nu mai vedem ceva așa de grav într-un păcat de care Isus și apostolii se înfrigurau doar rostindu-l. Am ajuns, încet-încet, să luăm lucrurile atât de ușor, găsind soluții dintre cele mai puerile.

Și mai este ceva. Potrivit statisticii de mai sus, neoprotestanții (în special penticostalii!) se află într-o situație mai deteriorată decât protestanții clasici (luteranii, cu precădere). În ciuda bunei impresii pe care o avem despre noi în spațiul penticostal, când trebuie să fim intransigenți nu prea izbutim. Suntem dispuși mai degrabă să facem concesii și prea puțini dintre noi par a trata lucrurile în gravitatea lor.

În concluzie, acesta este semnalul de alarmă ce-aș vrea să-l trag. Să ne revizuim constant opiniile prin raportarea lor la Cuvântul lui Dumnezeu. Da, într-adevăr, nimeni nu poate să ia cuiva dreptul la pocăință – indiferent de păcatul comis – , dar asta nu are nicio legătură cu slujirea sa publică. Este inadmisibil să fim concesivi față de cineva care a predicat împotriva adulterului ani de zile și i-a disciplinat pe alții, iar apoi el însuși comite fapta respectivă. Slujirea publică presupune o probitate recunoscută, iar păcatul premeditat nu poate fi niciodată scuzabil. Să nu permitem lumii și spiritului ei să ne altereze judecata, ci să rămânem fideli sfințeniei lui Dumnezeu. Pocăință da, slujire ba!

29 Comments »

Dacă ești bolnav, e ziua ta

gmocan : 11 februarie 2014 11:25 : Medicale

11 februarie a devenit – din 1992 – Ziua Internațională a Bolnavilor. Din câte observ, Papa Ioan Paul al II-lea a fost cu inițiativa. Scopul a fost unul lăudabil, acela de-a atrage atenția sănătoșilor spre cei în suferință. Să nu ne uităm semenii la greu și să nu ne încredem prea mult în forțele proprii.

Oricine a trecut prin experiența internării știe că e ceva unic. Câteva zile în spital îți schimbă starea de spirit și percepția asupra realității. Ai impresia că toți oamenii sunt bolnavi. Îți vine greu să crezi că a mai rămas cineva teafăr. De îndată ce ieși din spital, ai impresia inversă. Uiți cu desăvârșire de acele detalii și crezi că toți oamenii sunt sănătoși. Din acest motiv ne trebuie un impuls puternic pentru a ne reîntoarce acolo, în vizită. Bătrânii spuneau: Omul sănătos nu înțelege pe cel bolndav și, după aceeași logică, Omul sătul nu-l înțelege pe cel flămând.

Nu știu cât de bine e mediatizată această zi. Știu doar că ar fi un prilej nimerit să nu uităm de cei de lângă noi. Mai ales de aceia la care nu merge nimeni, care – pe lângă boală – se îngrijorează pentru detalii de tot felul. E cumplit să îți pierzi sănătatea, dar există ceva mai cumplit decât asta: să îți pierzi prietenii. Să te trezești singur față în față cu neputința. Să avem inimi deschise și simțitoare!

1 Comment »

În dezbatere: GHIȘEISMUL

gmocan : 24 octombrie 2013 7:48 : Psihologice

Nu întâlnisem termenul până acum. Zilele trecute l-am zărit într-o reclamă dintre acelea de care nu mai scapi când vrei să citești un articol. Era vorba de plata online a facturilor. Se vede treaba că practica naște cuvinte și nu invers.

Chiar așa. Parcă nimic nu te irită mai tare decât traseul de la un ghișeul la altul. Dacă o furtună puternică sau o secetă nimicitoare le accepți cu mai multă seninătate, ghișeismul mai greu. Primele două țin de o providență ce ne este superioară (deci incontrolabilă), cel de-al treilea dintr-o proastă administrare a resurselor. Nu o dată am văzut cozi imense la un ghișeu, funcționare irascibile, în vreme ce la celelalte bate vântul. Cineva muncește până la epuizare, altcineva nu face nimic. Boala cronică a democrației noastre se vede – mai cu seamă – în stilul halucinant al instituțiilor statului.

Vă invit la o dezbatere pe această temă… dacă tot am găsit cuvântul potrivit. Ar fi interesant să auzim pățanii concrete și, de ce nu, să propunem soluții. În fond, spiritul civic al fiecăruia dintre noi trebuie pus la lucru; mai ales într-un domeniu cu care ne intersectăm atât de des. În loc să primești mai multe hârtii de la un singur ghișeu, umbli cu o singură hârtie la mai multe ghișee. Anomalii de felul acesta avem cu carul. Folosiți platforma de aici pentru comentarii. Tema este de o actualitate… îngrijorătoare!

8 Comments »

În dezbatere: CAZUL WURMBRAND

gmocan : 18 iulie 2013 11:21 : Psihologice

Numărul curent al revistei Magazin istoric (iulie 2013) conține un articol intitulat Un personaj controversat: Richard Wurmbrand Semnat de Grigore Aldescu-Aldea, articolul încearcă să elucideze neclaritățile din biografia acestui mare român. Voi trece în revistă principalele elemente: colaborarea cu Siguranța începută în 1933; prima condamnare fictivă de 10 ani (în procesul ceferiștilor); misiunea în urma căreia Siguranța arestează 45 de opozanți din interior; excluderea din partid în urma presiunii celor deja condamnați și care aflaseră cine i-a turnat; după cele două detenții succesive, în 1965, pleacă din țară datorită fiului său Mihai care – alături de alți 40 de studenți – cade la facultate imediat sub linie și face cerere de plecare definitivă din România. Acest ultim episod este confirmat – spune autorul – de documentele cu care a operat premierul Maurer, unde apare la un moment dat și numele lui Mihai Wurmbrand. În felul acesta, plecarea din țară a pastorului nu mai este atât de eroică, să spunem așa. Acestor detalii i se mai adaugă și adeziunea inițială la comunism (stagiul din Rusia) și faptul că, după renunțare, ar fi trădat mulți dintre liderii sistemului.

Mergând pe această linie, suferința lui Wurmbrand este oarecum detașată de conținutul ei strict religios. Susținută încă timid, teoria aceasta dovedește prevalența politicului în viața și detențiile pastorului. Faptul că a fost atât de activ din punct de vedere politic – indiferent de sistem – aruncă o urmă de îndoială asupra religiozității sale mult invocate. Unii consideră și convertirea ca un plan tactic (mai cu seamă că evreii au recurs în istorie la acest tertip) și chiar cicatricele prezentate în fața americanilor ar fi de la operațiile de plămâni și nu de la tortură. Aceste ultime două detalii refuz să le accept, nu pentru că aș avea dovezi și pentru că mi se pare de bun simț.

Acum. Aș vrea să mă fac bine înțeles. Eu sunt un cititor aproape integral al operei lui Wurmbrand, un om care mi-am petrecut multe ore în compania pastorului (prin lectură, mă refer). Îi cunosc în bună măsură liniile de gândire, stilul și multe detalii biografice. În ochii mei, el se bucură de o apreciere înaltă. Doar că, e de bun simț să arunc în dezbatere subiectul tocmai din cauza notorietății lui. Știu că e riscant. E primejdios să semnalezi o altă opinie decât cea cultivată în general. Contez însă pe maturitatea cititorilor mei care nu vor fi deloc pătimași, dar nici superficiali. Istoria, prin natura ei, dezleagă de-a lungul timpului multe enigme. Putem conta pe asta. Vă aștept, totuși, părerile. Aș fi încântat să polemizăm decent și, dacă se poate, constructiv.

Leave a response »

În dezbatere: MONARHIA

gmocan : 12 mai 2013 8:19 : Psihologice

Încă sub auspiciile Zilei Independenței (10 mai), după o serie întreagă de dezbateri în audio-vizual, cu suficiente referiri la trecutul regal al României, cred că este timpul unei dezbateri. Vă propun ca, aici pe blog, să vă exprimați opiniile pro sau contra privitoare la posibila monarhie parlamentară în țara noastră.

Cei care sunt pro nu se trag înapoi de la nici un argument. Întreaga degringoladă postdecembristă le furnizează un termen de comparație mulțumitor. Noblețea figurilor regale, insemnele, capacitatea ilustră de reprezentare sunt doar câteva dintre avantajele invocate. Vicisitudinile istorice la care a fost expusă casa regală sunt și ele un adevărat tezaur argumentativ. Dată afară din țară de către comuniști, iată cum familia regală nu-și mai găsește locul nici în democrație. Dar, poate, dincolo de aceste argumente, primează cel legat de stabilitate. Monarhiștii convinși cred că altfel ar fi atmosfera în țară și în afara ei, având în frunte reprezenanți de o asemenea factură. Da, legislativul rămâne în mâinile Parlamentului, executivul în mâinile Guvernului, dar emblema supremă să se schimbe.

Cei care sunt contra au un limbaj ultramodernist. Ei consideră a ipoteza monarhică a fost demult îngropată sub brazda istoriei. Epoca în care trăim, viitorul ce ne așteaptă și năzuințele colective ale majorității se îndreaptă într-o cu totul altă direcție. Democrați de sistem sau libertarieni entuziaști, aceștia ne spun să avem grijă. Monarhia ar putea însemna pentru țara noastră un blocaj istoric neavenit, o încremenire într-un sistem care demult și-a trăit traiul. Argumentul votului universal, al exercițiului democratic, dar și al unor interese particulare, fac din aceștia o tabără destul de virulentă.

Vă aștept părerile și argumentele. Desigur, unii se pot situa pe o poziție neutră și atunci se vor pronunța în consecință. Dar, mai ales din perspectivă evanghelică, sunt curios să văd care ar fi linia. Această secțiune a blogului se vrea mult mai vie decât celelalte, înglobând – preferabil – cele mai diferite opinii cu putință. Mult spor!

6 Comments »

În dezbatere: RECLAMELE

gmocan : 10 ianuarie 2013 21:44 : Psihologice, Video

Un prieten mi-a sugerat iutubul cu pricina. După cum (trebuie să) vedeți, e vorba de o reclamă la ciocolată de cozonac sau cozonac de ciocolată. Nu intrăm în detalii despre produs, ci doar privim spre felul în care este concepută respectiva reclamă. Există câteva elemente ce merită comentate. După cum vom vedea, presiunea comercială a timpurilor noastre depășește imaginabilul curent. Omul de rând – consumatorul, în fond – poate să rămână perplex în fața unor asocieri de concepte, implicit de imagini.
Să revenim. Tema reclamei este Învierea lui Lazăr. Pentru cei mai puțin familiarizați cu Biblia, episodul este descris în Evanghelia după Ioan capitolul 11 și descrie relația specială. Personajele implicate sunt: Isus, Lazăr, Marta și Maria. Pe ultimii trei îi lega o relație de familie (erau frați), iar pe toți laolaltă îi lega o relație de prietenie declarată. Lazăr se îmbolnăvește, surorile trimit după Isus, Acesta întârzie, iar când ajunge Lazăr deja era mort de patru zile. Împreună cu surorile îndoliate și alți iudei, Isus se deplasează la mormânt unde poruncește lui Lazăr să iasă afară. Acesta iese din mormânt viu, iar faptul acesta produce credință în inima multora.
Reclama imită acest moment, crează un suspans rapid și intens, apoi actorul Lazăr pășește spre mulțime. Atracția (și magia) este dată de cutia cu ciocolată, pe care proaspătul înviat o adulmecă din priviri. Câtă forță, câtă grație! Miracolul s-a produs iar uimirea ce-o mimează figuranții te lasă perplex.
Până unde pot merge reclamele, totuși? Oare nu este blasfemiator să asocieți o minune din Evanghelie cu un produs oarecare? Oare marketingul modern nu mai cunoaște nici o reținere? Exploatarea imaginarului biblic în astfel de scopuri mi se pare cel puțin deplasat. Nu vreau să folosesc vorbe mai grele, dar aștept să vă spune-ți părerea. Până la urmă și reclamele sunt o emblemă a epocii pe care o trăim. Ar trebui să ne preocupe. Vă aștept, așadar!

6 Comments »

În dezbatere: BIOPUTEREA

gmocan : 3 decembrie 2012 15:05 : Psihologice

Conceptul de bioputere îi aparține lui Michel Foucault (1926-1986). Introdus în studiile filozofului francez (dar mai ales în prelegerile sale) în anul 1974, bioputerea se referă la o anume relație dintre putere și corp. Dacă în societățile tradiționale puterea se impunea prin forță și amenințare (în special de către suveran), în postmodernism mecanismul se schimbă radical. Începând cu secolul XVIII, Statul începe să se folosească metodic de instinctele și determinările fizice ale oamenilor. Foucault se referă aici la tehnici statale precum statistica mortalității și natalității, monitorizarea stării de sănătate a populației, epidemiologia, demografia, știința raselor, eugenia și tehnologiile reproductive. Toate acestea sunt ținute sub control (și determinate) cu multă dibăcie și exigență. Mass-media este principalul instrument prin care oamenilor li se induc nevoi „necesare” și prin care li se transmit informații mai mult sau mai puțin corecte. În fond, este vorba de o manipulare concertată, iar substratul este invariabil câștigul material sau imagistic.

Specialiștii vorbesc despre o tehnlogie a puterii, plecând de la sintagma lui Foucault: biopolitica speciei umane. Este vorba de o schimbare de paradigmă. Se operează mai degrabă cu colectivități decât cu individualități. Scopul este acela de securitate, de asigurare, de regularizare și de optimizare a vieții umane. Interesele unei clase superioare sunt impuse în subliminal, astfel încât până și cea mai veritabilă democrație să poată fi oarecum „fentată”.

Pentru că ne aflăm în plină campanie electorală, mă gândeam că acest concept merită adus în discuție. Forțele politice din țara noastră – polarizate în cele două alianțe – desfășoară o adevărată luptă în plan politic. Ringul bătăliei electorale este destul de împestrițat iar metodele cam neortodoxe. Însă, în raportul lor cu masele (alegătorii, în fond), fiecare încearcă o seducție definitivă. Atingând zone sensibile ale viitorilor votanți, preopinenții nu se trag înapoi de la nici un argument. Tot ce poate stoarce un vot merită folosit, aruncat în focul luptei. Manipularea capată proporții uriașe, dar și o diversificare pe măsură. Mereu la granița legii (și chiar dincolo de ea), candidații la parlamentare se folosesc de toate pârghiile: instituții, relații personale, evenimente etc. Probabil că o mică lecție de politologie aplicată nu ne-ar strica. Iar cât despre bioputere – ca și concept – mi se pare cel mai nimerit. Foucault a intuit atât de bine un fenomen ce va face multă istorie de acum încolo…

 

Leave a response »
« Pagina 1 »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*