În căutarea prietenilor pierduți

Ã

ReÈ›elele de socializare conÈ›in sintagme adesea insolite. Pragmatice până la ultimul detaliu, aceste sintagme pot fi supuse È™i unei analize uÈ™or filozofice. După ce ai prins înÈ›elesul lor imediat, te poÈ›i întreba – cu o oarecare melancolie – cum ai putea regândi noÈ›iunea. Una dintre acestea, patentată de Facebook, este: Ajută-l pe Cutărescu să-È™i găsească prietenii! VeÈ›i zâmbi pentru că, între timp, zicerea a devenit o banalitate. PoÈ›i igonra acest strigăt după ajutor sau îi poÈ›i da curs. ÃŽnsă, indiferent ce vei face, ea va apărea în mod recurent pe ecran È™i te va confrunta. Sintagma e programată să fie acolo, iar tu nu-i poÈ›i scăpa…

Ce noÈ›iuni introduce această scurtă propoziÈ›ie?! Avem în primul rând medierea unui posibil ajutor. Nu proaspătul prieten vitual îți cere să-l ajuÈ›i, ci reÈ›eaua de socializare (în cazul acesta Facebook-ul). Altruismul unui asemenea gest, mai ales când vine dinspre o reÈ›ea virtuală, trebuie notat. Feisbucul s-a informat È™i el asupra nevoii de prieteni. Știe – cum ne-o spun psihologii – că omul singur cade pradă depresiei. AÈ™a că, iată-l sărind în ajutorul celor fără prieteni. Dar, abia acum vine partea mai interesantă. EÈ™ti chemat să-l ajuÈ›i pe respectivul să-È™i găsească prietenii lui. Parcă i-ar fi pierdut ireversibil, parcă nu le mai dă de urmă. Este într-o continuă alergare, într-o căutare febrilă È™i fără succes. Cum i-aÈ™ putea eu cunoaÈ™te prietenii reali sau potenÈ›iali? Nici cu mine nu È™tiu bine cine e sau nu prieten, să È™tiu pentru el? Greu de înÈ›eles È™i filantropia asta virtuală.

V-aÈ›i dat seama. Fac înadins pe naivul pentru a ajunge unde îmi doresc. Iubirea-prietenie (fileo – cum spuneau grecii) răzbate prin toÈ›i porii fiinÈ›ei umane. Când plonjăm în spaÈ›iul virtual, ea devine mai acută decât te-ai aÈ™tepta. Aici realitatea fizică este pusă la grea încercare, modificată È™i redefinită. Se pare că virtualitatea are o putere modelatoare asupra realului (înÈ›eles în sens clasic). Lucrul acesta nu e neapărat bun È™i tocmai de aceea merită supus analizei. Dar, până una-alta, fug să caut prietenii cuiva. Nu mergeÈ›i È™i voi? Să conlucrăm fraÈ›eÈ™te la împrietenirea celorlalÈ›i!

 

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

SoÈ›, tătic È™i pălmaÈ™ pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil È™i gata să văd binele chiar È™i unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile È™i iau asupra mea orice povară ce are legătură cu ÃŽmpărăția Lui. Alături de soÈ›ia mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul È™i Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca È™i inevitabilele curiozități – le veÈ›i găsi în conÈ›inutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflaÈ›i mă reprezintă, cu toate frământările È™i modestele mele aprecieri.