Nu știu dacă Dumnezeu a murit, după cum a spus Nietzsche, iar după el, au tot repetat-o mulți alții. Dar este de netăgăduit că idolii se bucură de o sănătate excelentă. Trăim într-o lume în care, multiplicați de canalele de comunicare și de imagini, prezența lor a devenit copleșitoare. Avem ideoli în fotbal, pe ecrane, printre cântăreți, la care se adaugă banul, triumful social și frumusețea. Conviețuim cu idoli portabili și micuți, unii dintre ei chiar simpatici și amuzanți. Alții sunt feroce, cer jertfe de sânge. Aceștia sunt idolii triburilor. Cei care transformă propriul lor grup, propria lor națiune sau facțiune într-un idol. Sunt cei care, din nefericire, au obiceiul de a face sacrificii umane.
Aserțiunea aparține lui Fernando Savater fiind parte dintr-o explicație mai amplă atribuită primei porunci a Decalogului. Savater este unul dintre cei mai populari filozofi spanioli ai momentului, un enciclopedist plin de sevă și care scrie pe diferite teme culturale.
Recomand cu acest prilej și cărticica din care am desprins citatul: Cele zece porunci în secolul al XXI-lea, apărută la editura Rao (București) în 2008. Veți găsi o apologie a Decalogului scrisă într-o manieră neconvențională. Autorul are grijă să arate cât de mult s-a schimbat societatea de pe vremea lui Moise până azi, apoi susține actualitatea poruncilor. O face cu suplețe și inteligență!
sunt de acord cu cele scrise…personalsi eu m-am intrebat care sunt idolii contemporani.Raspusul pe care l-am primit a fost cel al propriei persoane.Traim intr-o vreme cand propria imagine conteaza atat pt noi cat si pt altii..pe langa celelalte: compiuter,muzica,sport,lectura…In cuvantu Domnului sta scris sa nu ne ocupam prea mult de fire ca-i starnim poftele(dorintele)
Așa este, Estera.
Multe din cele scrise în articol noi le experimentăm în viața de zi cu zi.
Să binecuvinteze Domnul întreaga ta familie.