Icoana izbăvitoare de tirani…

Nu, nu e o fotografie măsluită în fotoșop (știu că se scrie: photoshop). E o fotografie reală ce înfățișează o constănțeancă prezentă la mitingul USL. Se înțelege, ne referim la acel miting cu 80.000 de oameni adunați pe Arena Națională din București. E vorba de acea ocazie în care useliștii și-au anunțat candidații la parlamentare. Din câte am apucat să văd, cu acest prilej s-au rostit vorbe multe și grele. Agresivitatea celor doi lideri a atins cote amețitoare, însă nu aș vrea să mă ocup de acest subiect.

Revin. Doamna din imagine expune o icoană cu Maica Domnului și Pruncul, și o face cu toată convingerea. Nu aș vrea deloc să comentez dacă într-un astfel de miting (unde puterea laicității este totală!) o icoană este binevenită (cineva ar fi putut veni cu Biblia acolo, fluturând-o) Șocant este însă mesajul constănțenilor prezenți: Dumnezeule, apără-ne de tiran. Aici avem deja o altă conotație, iar asocierea cu icoana devine tot mai logică.

Prin urmare, Băsescu este demonizat într-o asemenea măsură încât e nevoie de obiecte de cult să putem scăpa de el. Nu pot să nu mă gândesc la Revoluția noastră… sau ce-o fi fost. Pe atunci apelativul tiran era atât de uzitat. Dacă s-ar fi putut contoriza, acest cuvânt ar fi fost cel mai utilizat în acele zile. Acum, ca un tragism românesc, el revine într-un alt cadru și îndreptat împotriva unai alte persoane. Oare asta sa însemne democrație?! Mă îndoiesc. Nu cred că președintele Băsescu este imaculat, dar nici nu cred că ar trebui să ne exercităm drepturile electorale pe un fundal atât de încărcat. Este hilar să încărcăm religios (demonologic, am vrut să zic) o bătălie politică ce se anunță extrem de vocală. Am fost mereu capabili de astfel de gesturi și se pare că nu ne dezicem nici acum. Discursul antonescian și cel pontanian produce reacții la limita trivialității. De fapt, ce să ne mai mirăm, trivialitatea naște trivialitate; și întotdeauna următorul produs e mai hidos decât cel precedent.