Iadul lui Rob Bell

Dragă domnule profesor, percep o mânie (sfântă) în acest articol. Sunt sigur că mânia este faţă de păcat, desigur nu faţă de păcătosul „teolog cu chitară”.
Acuma, fie că iadul există sau nu, desigur el nu este ceea ce ni se vinde prin bisericile lipsite de şou dar pline de spiritualitate. Mai mult, cred că existenţa unuia ca Rob Bell este o reacţie legitimă la Evul Mediu retrograd.
Există o diferenţă evidentă între iadul prezentat de Isus şi iadul prezentat de teologii adevărurilor absolute. Când Isus vorbeşte de iad, El o face într-un mod diferit. El face referinţă la lucruri familiare pentru cei ce ascultă (şeol, hades). Pentru ascultători iadul prezentat de Isus avea o semnificaţie bine definită. Consider că ceea ce este astăzi vândut ca fiind iad, nu este absolut relevat. Poate, dacă ar mai exista inchiziţia spaniolă, iadul aşa cu îl prezintă majoritatea, ar fi mai actual, dar din păcate (pentru unii) Biserica a avansat în cunoaşterea lui Dumnezeu.

Dragă domnule profesor, ştiţi că nu vreau să schimb dogma în esenţa ei. Dar forma dogmei trebuie neapărat schimbată. Nu vrem să ne facem vinovaţi de „îngroparea talantului”.
Cunosc poziţia dumneavoastră faţă de acest subiect şi ştiu că sunteţi echilibrat. Dar nu este aşa (din păcate) cu majoritatea. ASTFEL NU CRED CĂ „MÂNIA” DUMNEAVOASTRĂ ESTE ATÂT DE JUSTIFICATĂ, CEL PUŢIN ATÂT TIMP CÂT NU MANIFESTAŢI ACEEAŞI „MÂNIE” ŞI FAŢĂ DE CEI CARE NE PREZINTĂ IADUL CA FIIND CEEA CE NU ESTE.
Oricum trebuie să recunoaştem un lucru: dacă cel nu crede în existenţa iadului continuă să trăiască o viaţă de sfinţenie, viaţa acestuia este mai de preţ decât a unui care trăieşte o viaţă de sfinţenie motivat şi de existenţa iadului.

În final doresc să citez câteva lucruri din Evanghelia Vagabonzilor de Brennan Manning.
„Pentru că mântuirea este prin har, prin credinţă, cred că, în mulţimea de oameni fără număr care vor sta înaintea scaunului de domnie şi a Mielului, îmbrăcaţi în haine albe şi cu ramuri de finic în mâini (vezi Apocalipsa 7:9), o voi vedea pe prostituata de la Kit-Kat Ranch din Carson City, statul Nevada, care mi-a spus oi ochii înlăcrimaţi că nu putea să găsească altă slujbă pentru a-şi întreţine băieţelul de doi ani. O voi vedea pe femeia care, după un avort, e bântuită de vinovăţie şi remuşcare, dar a făcut tot ce i-a stat în putinţă o dată confruntată cu înfiorătoarea alternativă; pe omul de afaceri care, asediat de creditori, şi-a vândut integritatea recurgând la o serie de tranzacţii disperate; pe clericul şovăielnic, care, dependent de aprecierea celorlalţi, nu şi-a provocat niciodată biserica de la amvon, tânjind după dragoste necondiţionată; pe adolescentul abuzat sexual de tatăl său şi care, vânzându-şi acum trupul pe stradă, când adoarme în fiecare noapte după ultima lui .şmecherie”, rosteşte în şoaptă numele Dumnezeului necunoscut despre care învăţase la şcoala duminicală; pe cel care s-a convertit pe patul de moarte, care şi-a trăit viaţa „din plin”, a călcat toate legile omeneşti şi divine, s-a bălăcit în pofte şi a secătuit pământul.
„Dar cum este posibil aşa ceva?” ne întrebăm.
Atunci, vocea ne răspunde: „Ei şi-au spălat hainele în sângele Mielului şi le-au făcut albe precum zăpada”.
Iată-i. lată-ne – mulţimea care şi-a dorit atât de mult să fie credincioasă, care a fost uneori învinsă, întinată de viaţă şi întărită prin încercări, purtând hainele însângerate ale greutăţilor vieţii, dar care şi-a păstrat totuşi credinţa.
Prieteni, dacă aceasta nu este o veste bună pentru voi, nu aţi înţeles niciodată Evanghelia harului.”

Dacă iadul nu este ceea ce prezintă Rob Bell, în mod cert nu este nici ceea ce ne vând oponenţii lui.

Îmi cer scuze pentru lungimea comentariului.
Cu mult respect şi preţuire.

Domnule Mocan,

sunt foarte consternat cu cata detestare scrieti despre un om despre care, dupa cum singur marutrisiti, nu stiti mare lucru. Nici macar nu aveti habar ce scrie in cartea amintita si nici ce spune autorul despre iad si rai. Rob Bell nu este universialist, dupa cum singur a declarat. Eu l-am auzit personal – asta probabil ne si diferentiaza pe mine si pe dvs. Dvs va dati o parere dupa ce ati auzit pe blogguri iar eu i-am citit cartile si l-am intalnit personal.
Mi-e clar ca bisericile traditionale nu vor fi de acord cu Bell, din simplul motiv ca isi vor pierde membrii pe care i-au atras bagand in ei frica iadului. Asa o sa va pierdeti paine pe care ati castigat-o din mega-afacerea numita Biserica. Dar cred ca tocmai la asta se refera si D-l Isus cand spune ca raiul va fi plin de surprize. Oamenii care nu ii accepta dragostea si se revolta ca dragostea Sa acopera totul nu vor putea sa fie cu El in veacul viitor. Asa ca iadul exista, si asta declara si Rob Bell. Un sfat amical, pe viitor, inainte sa va dati cu parerea si sa deveniti ridicol, cititi cartea 😉

Regret consternarea, respectiv interesul aparte stârnit de eseul meu. Aș vrea să depășim acuzele colaterale (gen mega-afacerea…) și să rămânem, fără patimă, la subiect.
După cum am afirmat, nu i-am citit cărțile. Dacă dvs. le-ați citit, aș fi tare încantat să imi lasați propria impresie măcar în câte o frază. Promit că voi ține cont de tot ce veți scrie.
Încă ceva: dădăceala de tipul CITEȘTE CARTEA nu se potrivește. De felul meu nu citesc decât cărțile pe care nu le am.
Alese binecuvântări.