O călătorie devine călătoria, un orășel devine orașul, o iesle oarecare devine ieslea. Totul se îngustează, totul devine din ce în ce mai particular. Orizontul cel larg și nedefinit devine un punct foarte clar, asemenea vârfului de lance. Toate evenimentele și trăirile trebuie să conducă spre o singură persoană: PRUNCUL.
Este uimitor să ne reamintim aceste detalii. Apoi, în aceeași logică, să ne amintim de îngeri, păstori și magi. Să ne îngrozim din nou de Irod cel Supărat, vanitosul ce abia încăpea de el însuși. Dar și de Cezar August să ne amintim. Ce mare a fost el la acea vreme. Cum transformă el Roma din republică în imperiu și cum conduse oamenii cu o diplomație vrednică de manual. Dar să nu uităm nici jalea din Rama și nici fuga spre Egipt al sfintei familii. Gândurile ne zboară departe, mintea noastră face legături și aplicații cu totul emoționante.
Acesta era și scopul. Din această cauză trebuie să ne oprim în loc, an de an, și să rememorăm evanimentele. Cerul și pământul și-au dat mâna atunci, la Betleem. Îngerii și oamenii au devenit o echipă în plină noapte. Înțelepții și analfabeții trăiesc aceeași bucurie a revelației. Ce frenezie de nedescris!
În plină sărbătoare, mă alătur și eu tuturor colidătorilor. Vă doresc un timp binecuvântat și odihnitor. Alături de Isus și de cei dragi, să aveți parte de împlinire pe toate planurile. Față în față cu realitatea numită viață, să nu uităm nicio clipă de Cel care este existența însăși. Slavă fie în cer și pace fie pe pământ!