E Crăciun acuma iar – începe colinda. Și, slavă Domnului, avem parte de colinde. Deschizi radioul și posturile se întrec, televizorul cam la fel, iar cât despre spațiul virtual nici nu mai vorbim. Deși la șes nu e zăpadă, încercăm să întreținem o atmosferă feerică și încărcată de frenezie.
Dincolo de toate, îngăduiți-mi să vă urez un Crăciun cu Isus. Să ne fie El alături și în acest an, mai cu seamă în aceste zile. Acum când de la amvoane răsună vestea cea bună, adusă de îngeri pentru pământeni, să găsească în noi pământul fertil. Întruparea înseamnă, mai presus de iesle și stea, pătrunderea Domnului Isus în spațiu și timp. Autolimitarea Sa este dovada unei supreme iubiri. Să ne ajute Dumnezeu să iubim și noi cu toată inima.
Și încă ceva. Pentru că ne apropiem de finalul anului, să începem a ne cerceta. Sărbătorile sunt un timp al introspecției prin definiție. Graba noastră cotidiană se domolește, iar inima începe să decanteze. Bune și rele, victorii și înfrângeri, vise împlinite și vise frânte, toate acestea așteaptă o dreaptă judecată. Lângă ieslea Pruncului, într-o atitudine de închinare, e cel mai bun loc. Să ne uităm la El, apoi în noi și, în fine, spre ceilalți!