Cazul deja mediatizat al scriitorului Dominique Venner este grăitor. Legalizarea recentă a căsătoriilor homosexuale în Franța a atras un val de nemulțumiri. Desigur, toate la un loc n-au modificat nimic din starea lucrurilor. Homosexualitatea și-a găsit (și aici) un cadru legislativ confortabil. Față în față cu decadența morală, Venner a recurs la gestul extrem: sinuciderea. A intrat în Catedrala Notre-Dame din Paris și, într-un moment obișnuit al zilei, și-a zburat creierii cu un pistol automat. Și-a prefațat sinuciderea prin câteva remarci anti-gay iar apoi, în semn de protest, a comis mișcarea fatală.
Tragicul eveniment a fost comentat în fel și chip. Cu o lacrimă indecisă în colțul ochiului, mai toți regretă curmarea vieții cărturarului. Unii – acizi – îl suspectează de depresie sau te miri ce boli psihice; alții – resemnați – îi plâng de milă c-a murit degeaba. Aceștia din urmă, scârbiți de mersul vremurilor, consideră că nici un gest de felul acesta nu mai poate schimba nimic. Și, după cum vedem, au dreptate. Președintele Franței – a 14-a țară ce adoptă căsătoriile homosexuale – nu a avut nici un frison văzând știrea. Istoria merge înainte exact în termenii pe care-i cunoaștem.
Și totuși, merită să medităm asupra situației. Astfel de sinucideri pot avea loc oricând. Sunt semnale de alarmă care, deși nu schimbă realitatea, pun pe gânduri. Dincolo de tragismul evenimentelor, să salutăm gândirea etică a multor cetățeni europeni. Mai mulți decât am crede – deși nu toți prea vocali – se ridică împotriva acestui fenomen imoral și nefiresc. Fiecare protestează după cum crede. Cazul de față este o raritate, dar arată până unde se poate merge. Sinuciderea scriitorului francez este un barometru al perversiunii ce proliferează. Etic suntem în cădere liberă, dar această cădere prinde în vârtejul ei și zona legislativă și politică. Aproape indiferent de culoare, politicienii fac jocul minorităților sexuale, producând legi aberante. Iată unul dintre fronturile unde Biserica ar treubui să-și spună cuvântul. Împotriva oricărei nădejdi uneori, creștinii ar trebui chemați să se exprime în felurite moduri. Întotdeauna lumea a fost dominată de păcat dar acum, sub ochii noștri, păcatul capătă un suport legislativ. Trăim vremuri din urmă, vremuri aprige, vremuri în care ar trebui să facem mai mult…