Hermeneutica și virtuțile

H

Interpretarea depinde, în cele din urmă, de virtuțile teologice ale credinței, nădejdii și dragostei. Credința că există o prezență reală, un glas, un sens în text; nădejdea că o comunitate interpretativă poate, prin puterea Duhului, să dobândească o înțelegere adecvată, deși nu absolută a sensului respectiv; dragostea, o relație reciprocă a dăruirii de sine între text și cititor. (…) Interpretul risipitor are nevoie de virtuți teologale. Numai credința, nădejdea și dragostea ne dau puterea să nu comitem acte de violență interpretativă împotriva unui text. Roada Duhului înțelegerii este pacea – a îngădui cuiva să existe, a primi cu bunăvoință pe celălalt. Menționarea păcii și a dreptății ne amintește de anabaptiști, care au pus accentul pe rolul uceniciei și al ascultării, în interpretarea biblică. Faptul că putem să renunțăm la interesele noastre și că ne putem extinde „simpatia existenței” asupra unui text este o roadă a Duhului.

(Teologia primă, de Kevin J. Vanhoozer, Logos, Cluj-Napoca, 2017, pp. 255-257)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.