Hawking și Papa

H

Poate că ați văzut aceste fotografii. O întâlnire între ateism (Hawking) și credință (papa). Sau cum anume am putea eticheta imaginile? Mi-ar plăcea să vă aud opiniile…

comentarii

  • Stiu cat de inversunat este Hawking in ce priveste credinta, sper sa aiba efecte pozitive binecuvantarea pe care a primit-o de la Papa. Chiar imi doresc sa isi foloseasca genialitatea in folosul credintei, sa darame odata „zidul” care il izoleaza de ce este atat de evident si anume existenta Lui Dumnezeu. As numi-o intalnirea dintre intelepciunea omului si intelepciuna Lui Dumnezeu (daca Papa poate fi numit reprezentantul celei de a doua).

    • Interesanta sugestia ta. Etichetele pe care noi le folosim sunt generice, niciunul dintre cei doi nu însumează în mod absolut conceptul respectiv.
      Mult spor în tot ce faci.

  • Se pare ca Papa, la aceasta intalnire nu a reuşit să-l „vindece de ateism”, pe mai marele fizician Hawking … dar ironic imobilizat într-un scaun cu rotile. El in continuare scrie despre colonizarea spatiului, extraterestri, aparitia universului, despre Dumnezeu (…)

    Stiinta continua sa cerceteze si sa incerce intr-un mod limitat sa afle raspunsuri la intrebari la care credinta nu mai are nevoie sa le cerceteze.

    • Așa se pare. O simplă întâlnire, atingere, nu e suficientă. Și mie îmi face impresia că fizicianul a ajuns acolo mai degrabă forțat de împrejurări… nu din convingere. E doar o speculație, dar… e de meditat.

  • Inutila intalnirea; probabil ca fiecare ar fi incercat sa-l convinga pe celalalt care e adevarata cale..

  • Abundenta ipocrizie din partea celor doi sau poate „indulcirea” postmoderna i-a atins pe amandoi. Sau vor sa arate ca nu exista o note personale in razboiul ideilor.

  • Ești necruțător, dragul meu. Asta nu înseamnă că ignor opinia ta. Cred că postmodernismul nostru de toate zilele are și el o contribuție aici.
    Fii binecuvântat.

  • N-are importanta CUM au ajuns cei doi fata-n fata; important este ca au ajuns fata in fata. Ironic sau nu, are Dumnezeu caile sale, iar doi oameni – care in mod normal, am zice noi, n-ar fi avut ce cauta impreuna – s-au intalnit in cele din urma… Cam asa si cu mantuirea: daca te vrea Dumnezeu de partea lui, te poti zbate cat vrei, dar in cele din urma tot te prinde.

    • Este, fără îndoială, o notă providențială în această întâlnire. Stă în natura lui Dumnezeu să aranjeze circumstanțe neașteptate.

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.