Chiar dacă Dumnezeu ne dăruiește perioade de mare bucurie spirituală în viață, mai devreme sau mai târziu îngăduie ca să apară și dificultăți pentru a ne forma, pentru ca noi să gustăm mai mult din viața spirituală. Și asta nu numai aici; Dumnezeu nu se gândește doar la cei câțiva ani ai pregătirii noastre din această viață, ci are în vedere întreaga veșnicie. Trebuie să învățăm să devenim părtași sfințeniei Sale, să ne comportăm așa cum Se comportă El. Ceea ce face ca cerul să fie cer este modul în care se comportă Persoanele Dumnezeirii. Ce scurtă este viața pentru a ne pregăti pentru veșnicie! Și atunci nu e mai bine să ne supunem Lui? Nu vom fi oare de acord că El vede și prevede lucrurile mult mai bine decât noi?Și nu vom fi oare gata să cooperăm cu El și să trăim? Ba da, negreșit! Prin harul Lui o vom face.
Un mic fragment din comentariul lui David Gooding numit: Epistola către Evrei. O împărăție ce nu poate fi clătinată (Logos, Cluj, 2006).
Binevenit accentul pus pe relația ce-o are Dumnezeu, Creatorul și Mântuitorul, cu noi. Chiar și prin acele lucruri neconvenabile și care par a nu duce nicăieiri, El totuși lucrează. Pentru ca tabloul vieții să iasă bine este nevoie și de acele puncte negre pe care noi nu le putem înțelege trăindu-le. Ce bine ar fi să ne rezemăm pe brațul Lui, să ne încredem în providența Sa lucrătoare și să-i îndemnăm și pe ceilalți la acceptare.
Pace frate Ghita!
Zilele trecute meditam exact la aceasta idee pe care am gasit-o in citatul de mai sus. Cerul este frumos nu neaparat pentru peisajele lui si pentru strazile lui de aur, ci pentru ca este locuit de cele mai deosebite persoane din univers. Asta ma face sa imi doresc sa ajung in cer, sa-L vad pe El asa cum este. Asta este farmecul si misterul cerului.
Mă bucur de această frumoasă suprapunere. E o încurajare să aflu că am postat ceva la care se gândea și altcineva, indiferent de context. Fii binecuvântat.