Primele 17 versete din Evanghelia după Matei se ocupă de genealogia lui Isus. Deși la prima lectură nu vezi decât o înșiruire (evreiască) de nume, la o privire mai atentă găsești mult mai mult. Este vorba de o simetrie impecabilă, o proporționalitate a numelor. Dacă mai adăugăm și prezențele feminine din genealogie, atunci subiectul devine mult mai interesant. Dar, să revenim la modul simetric în care Matei ni-i prezintă pe înintașii lui Isus.
Avem, de fapt, 3×14 generații, iar asupra acestor cifre s-a glosat enorm. Pentru antici, inclusiv pentru evrei, numerele aveau o importanță dincolo stricta lor utilitate matematică. În acest eseu ne vom rezuma la o prezentare a celor trei filoane genealogice. Odată avută schema, veți putea face tot soiul de analize biografice pe baza materialului vechitestamental.
Avraam este tatăl lui… David (vers. 2-6a)
Această secțiune este numită predavidică și face legătura între patriarhi și primul împărat autentic al lui Israel. David este văzut ca primul împărat ce urcă în mod legitim pe tronul lui Israel. Asocierea lui Isus cu David va fi dată și locația nașterii – Betleem – , dar și de ideea de regalitate supremă.
Matei include și pe cele patru femei de origine neevreiască: Tamar, Rahav, Rut și Batșeba. Ceea ce le leagă este neapartenența la poporul sfânt. Cei mai mulți comentatori un argument subtil în favorea univesalității lucrării mesianice. Având în genealogie astfel de nume, I se prevestește oarecum deschiderea de mai târziu. Deși a venit pentru oile pierdute ale casei lui Israel, activitatea Sa transcede acest spațiu. Apoi, moartea și învierea Sa sunt pentru întreaga omenire, indiferent de etnie. Această prezență, deopotrivă feminină și neevreiască, este foarte importantă și plină de semnificație.
David… strămutat în Babilon (vers. 6.b-11)
A doua secțiune a genealogiei acoperă perioada monarhică și este de fapt genealogia Casei Regale a lui David. După cum se poate observa, sunt amintiți regii din Iuda. Această filieră exlusiv iudaică, lasă în mod pilduitor afară Regatul de Nord (cunoscut drept Israel). Fără a specula prea mult, putem să vedem (și aici) o atitudine canonică față de întreaga regalitate din nord. Nici măcar ducerea în robie a acestui regat (în Asiria, anul 722) nu este pomenită (deși a avut loc înaintea robiei babiloniene – 586). Această listă corespunde cărților istorice ale Vechiului Testament, dar nu urmează întrutotul rigorile istoriografice. Astfel, avem aici o listă mai degrabă ideologică (populară), decât una cronologică în sensul strict al cuvântului.
De la strămutarea în Babilon… la Hristos (vers. 12-16)
Avem aici o enumerare a urmașilor lui Zorobabel. Personaj proeminent din timpul deportărilor, i se dă o atenție specială în genealogia lui Isus. Din nou 14 generații care aveau să facă legătura între exil și Întrupare. Din nou lista este una simbolică (ideologică), deoarece nu rezolvă în mod nominal problema intertestamentară. Scopul lui Matei a fost să ofere un fir roșu al istoriei iudaice, pentru a-L ancora pe Isus în spița avraamică. În aceată listă se adaugă cea de-a cincea femeie din genealogie: Maria, mama Domnului. Este interesant că Iosif e prezentat aici drept soțul Mariei, un fapt cel puțin curios potrivit culturii partriarhale a epocii. Detaliul are o logică doar din perspectiva nașterii miraculoase a lui Hristos.