Și Diotref mergea la biserică, nu numai Dimitrie. Și, culmea, la aceeași biserică. Deși mândru, nesupus, clevetitor și distant, Diotref era parte din comunitatea creștină. Scriindu-i lui Gaiu, apostolul Ioan încearcă să-l avertizeze asupra acestei realități. 3Ioan este e o epistolă personală și paternă. Gaiu trebuia să fie de partea binelui, să aleagă mereu exemplul pozitiv. Ambele se vor propune într-un fel sau altul, dar nimeni nu decide în locul nostru.
Dacă loialitatea, sârguința și mărturia lui Dimitrie nu sunt convingătoare, atunci e riscant. Firea noastră pământească va înclina întotdeauna în direcția opusă. Va alege minciuna în locul adevărului, vorbirea de rău în locul vorbirii de bine, ușurătatea în locul spiritualului. De aici învățătura că nu trebuie să fii doar membru într-o biserică, ci trebuie să arzi pentru ea. Nu e suficient să fii printre frați, trebuie să-i iubești sincer. Nu e suficient să ai slujitorii aproape, trebuie să-i și respecți. Nu e suficient să fii apreciat de ceilalți, trebuie să te aprecieze și Dumnezeu. În fine, nu e suficient să cunoști mult, trebuie să pui și în practică.
Iată deziderate spre care suntem chemați să privim și să ni le asimilăm. Apartenența confesională nu rezolvă problema, dar nici cumsecădenia liturgică. Trebuie să pășim dincolo de toate acestea, să aprofundăm relația noastră cu Dumnezeu și cu semenii. Modele să ne fie cei temători de Dumnezeu, nu cei hrăpăreți și habotnici. Între bine și rău să alegem binele, oricât de nepopulară și costisitoare ar fi această alegere. Comunitățile noastre îl vor tolera oameni ca Diotref din cauză că, pentru o vreme, grâul crește împreună cu neghina. Dar, va veni ziua trierii. Cândva, în mod suveran, se vor alege apele. Să năzuim spre acea zi, să ne încurajăm cu ea și, mai ales, să ne responsabilizăm așa cum se cuvine.