Într-o zi cu dublă semnificație – religioasă și laică – vă propun un fragment dintr-o predică rostită de Martyn Lloyd-Jones. Mi se pare adevărată și purificatoare. Lectură plăcută!
Conținutul principal al vieților noastre este identic cu al celorlalți oameni din lume, doar că ne deosebim într-o privință: duminica dimineața ne îndreptăm spre un loc de închinare pentru un scurt serviciu divin. Sunt oare nedrept? Exagerez? Dumnezeu știe că nu. Uitați-vă la viețile așa-zișilor creștini. Uitați-vă la interesele personale, la lucrurile care îi atrag. Sunt exact ca și cei din lume. Însă fac acest lucru ciudat la un timp stabilit, o dată pe săptămână, poate nici măcar atât, uneori, o dată pe an. Credința nu se află în centrul vieții lor; este ceva adăugat. Este asemenea unui om care ridică o geantă. Are mai multe genți, însă una pe care o iau doar duminica dimineața când merge la locul de închinare. După ce a fost acolo, o pune jos cât mai repede poate și se întoarce să trăiască la fel cum a trăit înainte și la fel cum trăiesc toți ceilalți. Sau am putea spune despre creștinismul său că este ca o manta pe care o poartă la aceste ocazii speciale și pe care apoi o dă jos. O, acesta nu este creștinism!