Era vinovată. Dovezile erau incontestabile. Pedeapsa trebuia aplicată întocmai și fără preget. Dar, în drum spre lapidare, trecură cu ea pe la Învățătorul. Era dimineață, iar El tocmai învăța noroadele în Templu. „Legea spune s-o ucidem cu pietre!” – strigară, cu viclenie, fariseii. I-au adus-o pentru a-L ispiti, pentru a-L putea prinde cu vreun detaliu ce putea deveni incriminatoriu. Iar Isus rostește doar un singur amendament: „Acela dintre voi care n-are păcat, să arunce primul cu piatra!”. Apoi scrie cu degetul pe nisip, dar nici măcar nu știm ce. Într-un târziu se ridică și – minune: toți pârășii plecaseră. A rămas doar El și adulterina. Dumnezeu și omul. Cel de trei ori sfânt față în față cu păcătoasa. Ce spectacol al grației divine, ce moment dramatic. Ei bine, în acea clipă, femeii i se redă viața în locul osândirii, iertarea în locul legii aplicate. Mai mult, i se oferă șansa unei reabilitări definitive, pentru că Mântuitorul pledează pe schimbare mai mult decât pe orice altceva.
Episodul descris mai sus îl putem citi exclusiv în Ioan 8.1-11, Este unul dintre episoadele care dau multă bătaie de cap exegeților, atât din punct de vedere redacțional, cât și din punct de vedere hermeneutic. Și totuși, pentru mine, această întâmplare îmi transmite următorul mesaj: Dumnezeu este mai mult decât dreptate! Fără îndoială că natura Lui este dreaptă, iar acțiunile Lui de asemenea, dar în raport cu omul – știindu-i căderea și neajunsurile – El este mai mult decât atât. Absolvirea femeii prinsă în preacurvie ne dezvăluie calități formidabile ale unui Dumnezeu unic și iubitor. Aici găsim că, pe lângă dreptate, el are milă, înțelegere, iertare și o imensă bunăvoință. Nu-Și anulează dreptatea, nu-Și știrbește în niciun fel caracterul, ci dimpotrivă și-L amplifică într-o manieră aparte.
Să reflectăm la acest detaliu, mai ales în zi de duminică. Poate mintea ne este mai deschisă într-o astfel de zi, poate reușim să ne conectăm mai bine la realitatea Cuvântului. Dumnezeu este mai mult decât dreptate!
Daca Dumnezeu ar fi pe deplin usor de inteles,nu ar fi cu nimic mai presus decat noi,dar pentru ca este nelimitat vom invata despre El toata viata.
Anexez aici un paragraf din T.Sist(Millard.J.E.)-paragraf care mi-a adus un crampei de lumina cugetand asupra atributelor lui Dumnezeu vizavi de tema noastra Dreptate si Dragoste:
„In Sfintenia Sa,dreptatea lui Dumnezeu se gaseste intr.-un echilibru perfect cu dragostea Lui.
Dreptatea Sa Ii cere sa pedepseasca pacatul,Dragostea Lui de oameni este cea care La determinat sa gaseasca o solutie pentru problema pacatelor noastre,trimitandu-l ca jertfa de ispasire pe Fiul Sau intrupat,adica Isus Hristos,pentru ca noi sa putem primi prin credinta iertarea Sa divina”.
Sa-mi fie cu iertare daca ma prea intind (doar doua strofe):
-Ia seama dar,si-n inima ta scrie!
-Ca pe pamant,in cer si-n Empireu
-Nu-i nimenea mai bun in vesnicie,
-Mai iertator,mai plin de duiosie,
-Dar nici mai aspru decat Dumnezeu!
-Ia seama dar…ca nimeni nu se frange
-Mai mult ca El spre-a te feri de rau.
-Dar nu uita ca esti platit cu sange,
-Ca nimenea de mii de ani nu plange
-Mai mult ca Dumnezeu …de dragul tau.
Minunat citatul și versurile. Ele întregesc oarecum eseul din această duminică.
Mulțumiri.