Gândul de duminică (24)

Dumnezeu Tatăl, necreat, dincolo de înțelegerea minții, nevăzut, un singur Dumnezeu Atotfăcător; acesta este cel dintâi și cel mai însemnat articol al credinței noastre. Însă al doilea articol este Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, Hristos Isus, Domnul nostru, care a fost arătat dinainte de profeți, potrivit planului profeției lor și potrivit felului cum a hotărât Tatăl; și prin El s-au făcut toate lucrurile. Tot El, la plinirea timpurilor… S-a făcut om printre oameni, putând fi văzut și atins, ca să nimicească moartea și să aducă viața la lumină și să aducă la împlinire comuniunea dintre Dumnezeu și om.

În zorii creștinismului (sf. secolului al II-lea), Irineu al Lyonului concepe una dintre primele mărturisiri de credință. Scrisă în limba greacă și păstrată doar într-o traducere armeană, ea uimește prin bogăția de sensuri și prin coerența enunțului. Am redat mai sus primele două articole ale acestui crez, care stau la baza altor mărturisiri de credință ulterioare.

De remarcat nuanțe ale apofatismului („dincolo de înțelegerea minții”), dar și accentul pe unicitatea lui Dumnezeu („un singur Atotfăcător”). Un alt amănunt este legat de cristologie. Întruparea lui Hristos este putenic ancorată în realitatea vechitestamentală („potrivit planului profeției” și „potrivit felului cum a hotărât Tatăl”). Apoi, ca o notă dogmatică, avem demonstrarea umanității lui Hristos („putând fi văzut și atins”) și, în fine, o concluzie soteriologică („să aducă la împlinire comuniunea dintre Dumnezeu și om”).

Mai cu seamă într-o zi de duminică, ar trebui să privim spre aceste izvoare. Ele stau la baza creștinismului nostru modern, chiar dacă au trecut secole de atunci. Nimic nu are voie să le șubreazească nici conținutul, nici formularea. Merită citit și recitit, într-o atmosferă de meditație și rugăciune. Numai bine pentru o zi ca azi, când vara își intră în drepturi iar noi suntem chemați să ne bucurăm de părtășia cu Domnul.