Nouă, Bisericii, urmașilor de azi ai lui Isus, ne revine misiunea de a face cunoscute semnele Împărăției lui Dumnezeu, iar lumea care ne privește va cântări meritele Împărăției prin noi – spunea Philip Yancey. Citatul l-am găsit într-un carnețel vechi și ponosit. M-a pus, din nou, pe gânduri. Am reflectat la marea responsibilitate ce ne apasă pe umeri. Cel puțin pentru faptul că mergem duminical la biserică, cei din jur au anumite așteptări. Suntem studiați pe toate părțile, pentru că a-L urma pe Isus te expune pe multe planuri.
Avem totuși marea onoare de a-L reprezenta pe Dumnezeu în această lume. În felul acesta aș vrea să privim lucrurile. Nu e puțin lucru să reprezinți o Împărăție care nu e din lumea aceasta. O nobilă misiune apasă ne apasă pe umeri, o misiune pe care trebuie să o purtăm cu responsabilitate. Mersul la biserică e doar o parte minusculă din tot ce avem de făcut. Noi trebuie să-L mărturisim pe Hristos în concretețea vieții. În viața noastră de zi cu zi, El să strălucească în faptele și vorbele noastre.
Suntem responsabili de felul cum oamenii vor percepe Împărăția lui Dumnezeu. Suntem într-un fel cărți de vizită ale unui Dumnezeu puternic și etern. Să ne comportăm ca atare. Să fim serioși în fiecare detaliu și să-L proslăvim cu viețile noastre.