În caz că săptămâna a trecut prea repede, ziua de duminică ne oferă prilejul unei corecte reașezări. Mă refer, în primul rând, la o reașezare spirituală, la o analiză justă a relației cu Dumnezeu. O astfel de reverență o găsim în poezia Psalm a lui Ioan Alexandru.
Este o proșternere poetică în fața Dumnezeului suveran. Omnisciența și omnipotența Lui sunt transpuse în vers, apoi livrate sincer și lămuritor. Avem aici o parafrazare poetică a Psalmului 139. Nicăieri nu putem fugi de ochiul Său. Prin urmare, cea mai bună atitudine este să ne așezăm înaintea Lui cu încredere și respect. Doar așa vom înțelege în ce stare ne aflăm, doar așa vom primi puteri îndoite. Sper ca această poezie să vă facă duminica mai frumoasă. E un deliciu!
Oriunde plec Tu ești mereu cu mine
Unde-aș fugi să nu pot fi ajuns?
Sunt singur, e noapte, vin să mă ruine
Nelegiuri cu câte Te-am străpuns.
De fața Ta nimic nu mă ascunde
Oriunde cer azil sunt prigonit
Oceanul nu are îndestule unde,
Să-mi dea odihna nemărturisit.
Nici lacrimile nu mă mai încearcă
De teama Ta și ele-au amuțit
Poruncă-ai pus în toate să mă-ntoarcă
Să mă predea unde Te-am pângărit.
Știu că o faci din mila Ta cea mare
Ce nu Îți dă odihnă să mă uiți
Să-mi treacă zilele fără lucrare
Cu fața Ta de-acuma mă confrunți.