Dumnezeu nu are pentru noi realitate decât în Dumnezeul-om Hristos, dar nici Hristos nu poate fi pentru noi real dacă rămâne doar o amintire istorică: trebuie să ni se reveleze nu numai din trecut, ci și din prezent; iar această revelație prezentă trebuie să fie independentă de limitarea noastră personală. O astfel de realitate a lui Hristos și a vieții Lui, independentă de limitarea noastră, ne este dată în Biserică. Cei care cred că dispun în chip personal și nemijlocit de revelația deplină și definitivă a lui Hristos nu sunt pregătiți pentru o astfel de revelație și iau drept Hristos fantasmele propriei lor imaginații. Nu trebuie să căutăm plenitudinea lui Hristos în sfera noastră personală, ci în propria Lui sferă universală, care este Biserica.
În sine, în adevărata ei ființă, Biserica reprezintă lucrarea divină a lui Hristos pe pământ.
(Fragment din Temeiurile duhovnicești ale vieții, de Vladimir Soloviov, trad. Ioan I. Ică jr., Deisis, Sibiu, 2018, p. 13-16)