
Vrei să spun și despre cei ce au trăit în multă răutate și apoi s-au schimbat dintr-odată lepădând toată răutatea aceea? Ce este mai nenorocit decât un tâlhar? Și totuși, dintr-odată s-a arătat mai fericit decât toți. Deși a făcut multe ucideri. Căci era condamnat la cruce și era dus la moarte și toți îl osândeau, și a pierdut tot timpul ucigând și toată viața și-a cheltuit-o în răutate. Dar fiindcă pentru scurt timp s-a temut de Dumnezeu, cum trebuia să se teamă, a devenit fericit. La fel și desfrânata care își neguțătorea frumusețea și se deda la toată necurăția, și pentru aceasta era mai nenorocită decât toți, a devenit fericită, temându-se de Dumnezeu cum trebuia. Căci nu este niciun rău pe care să nu-l stingă frica de Dumnezeu. Fiindcă așa cum focul primește fierul ruginit și îl arată iarăși strălucitori, curățindu-l, îndreptând desăvârșit stricăciunea, la fel și frica de Dumnezeu, în scurt timp lucrează toate și pe cei pătrunși de ea, nu îi lasă să fie supărați de nimic dintre cele omenești.
(Ioan Gură de Aur, Omilii la Psalmi)