Focul, pâinea și cuptorul exegezei

Vă propun o sinteză a gândirii lui Origen asupra exegezei. Ne este oferită, cu măiestrie, de Henri Crouzel, unul dintre cei mai buni interpreți ai alexandrinului. Concis și fermecător, autorul reușește să surprindă în câteva propoziții întreaga realitate exegetică. Dedic aceste rânduri celor care, pe marele ogor al Evangheliei, „se luptă” cu textul biblic încercând să-l înțeleagă și, apoi, să-l explice altora.

Focul care coace pâinea exegezei este dragostea de Dumnezeu, iar inspirația vine de la Sfântul Duh și acționează în chip asmănător asupra autorului inspirat și asupra interpretului său. Pâinea, pe care predicatorii o taie în bucăți pentru a o distribui mulțimii ca în minunea înmulțirii pâinilor, este sensul spiritual. Cuptorul nu este numai rațiunea raționantă a intelectului, ci partea superioară a sufletului, intelectul, inima sau facultatea hegemonică, prin care se realizează participarea omului la chipul lui Dumnezeu, fiindcă numai asemănătorul cunoaște pe cel asemănător. Locul propriu al acestei exegeze este contemplația și rugăciunea; de aici ea coboară din nou, precum Moise de pe munte, acum, când Isus a făcut să cadă vălul, în sintezele teologului, în învățăturile predicatorului și ale teologului, în luptele apologetului, ca și în viața creștină a tuturor celor care o trăiesc.

(Origen, Deisis, 20