Trăim într-o epocă a instituțiilor. Sincer, nu am avut niciodată încredere oarbă în ele. Știți de ce?! Pentru că în spate se află întotdeauna… oameni. Aici însă vorbim de un organism european puternic, aproape discreționar. Spre FMI se îndreaptă ochii țărilor nou intrate în UE așa cum se uită ochii roabei la mâna stăpânei ei – pentru a folosi o parafrază biblică.
Acum să ajungem la personaj. Numele lui este Dominique Strauss-Kahn (DSK) și este șeful FMI, acela care decide care stat e salvat din marasm și care nu. Ocupând o funcție aproape demiurgică, DSK are o influență covârșitoare în privința multor decizii politico-financiare în UE. Dar cum poziția socială nu te face mai bun ci doar îți evidențiează carențele, trebuie să introducem și personajul anonim. Este vorba de camerista unui hotel din New York (unde era cazat DSK) în vârstă de 32 de ani și a cărui tură se nimerea chiar în ziua de sâmbătă, 14 mai. Nici prin cap nu i-ar fi trecut tinerei domnițe că șeful FMI, ar îndrăzni mai mult decât un bacșiș și câteva complimente.
DSK merge însă mult mai departe. Primejdios de departe, am spune. Pradă unei atracții tipic masculine, după ce o adulmecă din ochi pe angajată, încuie ușa și începe urmărirea. Un fel de pisica și șoarecele în condiții de lux (cazarea pe noapte costa 3000 de dolari!). După ce prada a scăpat cu chiu cu vai, DSK a plecat în trombă spre aeroprot de unde urma să zboare la Paris. Înainte cu zece minute de decolare, pe când ședea confortabil în fotoliul de la clasa I, porțile avionului se redeschid, iar iubărețul nostru e săltat pur și simplu de poliția newyorkeză. Nota bene, uitase telefonul și câteva lucruri personale în camera de hotel, iar polițiștilor le-a fost simplu să afle încotro apucase. Acum este cercetat în condiții absolut normale (fără imunitate parlamentară, se spune) și urmează a fi judecat așa cum se cuvine.
Sincer, sunt prea puțin interesat de problemele de-acasă a Marelui Seducător (cum este supranumit). Nu am nici o sensibilitate față de frângerea gâtului în politica franceză și cea europeană. Nu sunt curios care îi va fi evoluția publică. Altceva mă preocupă. Cum e posibil ca un sexagenar care are și demintăți europene însemnate să se coboare atât de jos?! E o preocupare pastorală, veți spune. Probabil. Pe fiecare ne deformează profesia. Și totuși, ce a făcut omul acesta (care nu e la prima aventură extraconjugală) este de-a dreptul jenant, dezonorant, animalic. Uniunea Europeană are serioase probleme de imagine și aderență geopolitică, dacă se mai împănează și cu asemenea povești… sincer nu știu cum va sfârși.
În loc de încheiere permiteți-mi două recomandări. Prima este pentru Hotelul Sofitel din New York. Orientați-vă dragilor spre aspiratoare-robot pentru a nu pune în pericol viața unor angajate. S-ar putea să fie chiar mai avantajoase și sub aspect economic. A doua recomadare este pentru Uniunea Europeană. Dacă mă aude cineva (sunt și eu un biet european!), vă rog să treceți în fișa postului oricărui demnitar remarcă următoare: Deplasările de serviciu se vor face doar cu soția! S-ar putea să ajute cu ceva, nu?! Nu pot finaliza altfel decât patetic și resemnat: DOAMNE AI MILĂ DE NOI!