Flăcări, durere și răutate

F

colectiv

Zeci de persoane au murit în acest sfârșit de săptămână. Unii acolo, pe loc, alții agonizând în spitale din București. Prinși de vraja muzicii și a luminilor, adunați într-un număr mult prea mare, tinerii s-au trezit cuprinși de flăcările unui incendiu ce nu mai putea fi oprit. Supraviețuitorii povestesc despre acele clipe în termeni apocaliptici, iar noi trebuie să-i credem și să-i compătimim. Pe de altă parte, proprietarii Clubului Colectiv, hapsâni până la cer și nesimțiți, au folosit materiale ușor inflamabile și au suplimentat primejdios numărul participanților. Au permis folosirea artificiilor într-un spațiu impropriu și care avea doar o singură ușă de acces. Acestea fiind zise, localul s-a transformat într-un fel de lagăr al terorii și al morții. Prinși ca într-o menghină între foc și pereții care se exfoliau, bieții tineri au trăit un coșmar vecin cu nebunia.

Drama de la club a fost instantaneu dublată de drama familiilor. Oameni care-și plâng morții, oameni care aleargă spre spitale și așteaptă vești. Împreună cu ei – real sau virtual – o mulțime de alți oameni care se solidarizează. Lumânările se înmulțesc la locul tragediei, marșurile funebre devin tot mai impresionante. Guvernul declară trei zile de doliu național, președintele deplânge deopotrivă morții și corupția administrativă. O seamă de oameni de stat și oficiali străini transmit condoleanțe și se arată mișcați. Chiar și principesa Margareta depune, solemn și grațios, un buchet de flori in memoriam. Reprezentanții societății civile își exprimă durerea pentru victime, dar și indignarea pentru corupția ce iese la iveală. Lucrurile decurg așa cum ar trebui să decurgă, adică oamenii sunt profund îndurerați pentru semenii lor.

Dar nu sunt toți la fel. Dinspre radicalismul evanghelic, mai cu seamă pe rețelele de socializare, un curent demonologic se revarsă peste țară. Participanții la acel concert sunt considerați îndrăciți, apostați, un fel de oameni ai tenebrelor ce-și merită soarta. Până și unii pastori – de a căror colegialitate nu mă simt onorat – au căzut în extrema cu pricina. Îi acuză pe acei tineri că nu sunt credincioși (sau nu au fost), că în loc să fi mers la biserică iată unde s-au dus. Uită să se întrebe dacă cineva le-a vorbit cândva despre biserică?! Și mai uită să se întrebe cât de relevantă este Biserica azi. Oare cât de mult invadăm noi – ca Biserică – teritoriile Celui Rău și cum reușim să-i smulgem pe cei din întuneric și să-i aducem la lumină?! Post-factum, n-am auzit între aceștia pe nimeni care să meargă la familiile victimelor și să-i încurajeze în această cumplită încercare. Dar de arătat cu degetul suntem buni! O răutate care zace în părțile cele mai de jos ale ființei ne transformă în fiare atunci când cineva, diferit de noi, o pățește. Continuând ideea, dacă acele scântei n-ar fi stârnit focul, acești talibani fără cauză ar fi coborât foc din cer… neștiind – ca în vremea lui Isus – de ce duh sunt călăuziți. Însă nu numai radicalismul evanghelic a derapat într-un mod jenant, ci și cel ortodox. Gigi Becali nu se poate abține. Sângele îi clocotește în vene, ochii îi devin agitați până când ne spune că acolo a fost lucrul Diavolului și că acei tineri și-au meritat soarta cu vârf și îndesat.

Spectacolul acesta de la urmă este parcă mai trist decât cel real. El dovedește că mulți dintre cei cu care ne însoțim la biserică încă n-au învățat lecția iubirii de aproapele. Și dacă n-au învățat-o pe cea de căpătâi, n-au cum s-o fi învățat nici pe cea a compasiunii. De ce? Pentru că, indiferent despre ce context sau oameni ar fi vorba, în fața suferinței toți trebuie să avem RESPECT. Nici eu nu agreez stilul de viață al celor ce-au murit în incendiu. Nici eu nu cred că putem trece prin viață agățându-ne de surogate și iluzii, ci doar predându-ne viețile pe de-antregul lui Dumnezeu. Nici eu nu cred că muzica mai este muzică (exceptând anumite exemple). Și totuși – ba aș spune în ciuda acestor crezuri – nu-mi permit să mă dezumanizez. N-aș vrea ca vreodată propria mea spiritualitate să mă facă insensibil și ipocrit. N-aș vrea să mă trezesc niciodată suit pe un piedestal ce nu-l merit și arătând cu degetul spre semenii mei. Hristos a venit pentru păcătoși, pentru cei robiți de patimi și apăsări. Cine suntem noi să judecăm și să ne erijăm în interpreți infailibili ai evenimentelor?! Viața și moartea vor rămâne mereu o taină cel puțin din pricină că sunt în mâna lui Dumnezeu. Noi suntem chemați doar să plângem cu cei ce plâng, să le vorbim despre nașterea din nou și despre învierea morților. Acesta este mandatul nostru. Sau credeți că vom fi mai îndrăgiți după ce-i demonizăm? Credeți că vor înțelege mai bine mesajul mântuirii după ce-l sluțim cu dogmatismul nostru? O nu, dragii mei! Prin toate astea nu numai că ne punem pe noi înșine într-o postură ridicolă, dar aducem grave prejudicii Împărăției lui Dumnezeu.

Să lăsăm ca flăcările să producă doar durere… o durere inevitabilă. Nu trebuie să mai adăugăm și răutate. Ajunge că atâția semeni de-ai noștri trăiesc în întuneric și sfârșesc uneori atât de dramatic. Am face mai bine să ne orientăm spre cei rămași, să îi ajutăm și să le fim alături prin dragostea lui Hristos.

comentarii

  • Da, dar ai ascultat piesa The day we die, de pe albumul lansat Vineri seara? Ascult-o !

    Crezi ca ar trebui sa spunem: slava Domnului ca acei tineri cantau ceea ce cantau si il invocau pe satana ???

    Si eu cred ca trebui sa fim echilibrati, dar ECHILIBRATI !
    Cu tot ce implica echilibrul ! Adica si intr-o parte, dar si in cealalalta !

    Indiferent care este vina patronilor, a pompierilor si a primariei, etc, eu cred ca exista si o componenta spirituala, pe care daca nu o luam in considerare, suntem orbi, nu?

    Si nu se cuvine sa fim orbi, daca avem intelepciune de SUS.

    Trebuie sa spunem sus si tare: DA, ACEI OAMENI NU ERAU MAI PACATOSI DECAT ALTII, dar nu cred ca acolo trebuiau sa fie acei tineri atunci si nu cred ca ei faceau ce trebuiau sa faca…

    Daca te pui pe scaunul celor batjocoritori, care-l glorifica pe diavolul, nu pe Dumnezeu, nu te poti astepta la binecuvantare de la Dumnezeu.

    Hai sa nu fim nici talibani religiosi, dar nici talibani nereligiosi, care ii impusca pe toti cei care vad si o componenta spirituala ABSOLUT CLARA in tot acel dezastru.

    Voi nu vedeti???

    Nu?

    Eu vad !

    Cu respect pentru cititorii acestor randuri,
    si cu compasiune, mila si durere, pentru tot ce s-a intamplat,
    Nelu Ciobota

    • Nu contest conținutul anticreștin al acelei piese, nici a întregului anturaj. După cum știm, rock-ul trece adesea limitele spre ocult și diabolic. Chiar declară asta cu nonșalanță. Nu am vrut să spun nici pe departe că acei tineri sunt drepți, doar încercam să corectez niște excese. Atâta tot!

    • Mi se pare ca caomentariul domnului Ciobota este justificat. Nu stiu ce a fost. Pe facebook, sau de pe facebook am inteles ca se sarbatorea Halloween. Cu regrete dar este o sarbatoare care sarbatoreste moartea, raul etc.

      Sigur durerea ramine aceeasi si ca fiecare trebuie sa ne punem in locul celor care sufera si sa avem compasiune pentru parintii. Dar pe de alta parte este loc sa ne punem intrebarea ce facem pentru generatia tinara, in ce fel le transmite credinta, sau o transmitem. Din putinele mele ocntacte direct cu cei din Romania mi se pare ca idea este ca parintii sunt depasiti si tinerii trebuie sa fie lasati sa faca ce vor. Chiar mai mult, ca ceea ce se face, pentru ca o fac si altii este acceptabil. Aici e rolul parintelui tocmai sa spuna ca daca un lucru se face nu este neaparat acceptabil sau bun.

      Cred ca biserica trebuie sa isi puna intrebari, cred ca crestinul trebuie sa isi puna intrebari. A condamna doar este usor.

    • Daca asta e prima intrebare, raspunsul e „Da, am ascultat-o”. Ai ascultat refrenul care spune „we are not numbers, we are free, we are so alive. and the day we give in is the day we day”.
      Din nou, tu ai ascultat melodia „the day we die?” daca tot folosesti un titlu de melodie pentru justificarea pozitionarii.

  • Demagogi si ipocriti ; poate credeti ca voi sinteti cei buni „credinciosi”invocati pe Dumnezeu tot la al doilea cuvint dar subtil spui (nicI eu nu agreez stilul de viață dar…eu… ;sau ,care-l glorifica pe diavolul, nu pe Dumnezeu, nu te poti astepta la binecuvantare de la Dumnezeu. deci”trebuie sa moara in sinea ta subconstientul tau asa probabila gindeste ,meritau” DACA SINTETI CRESTINI SI MARI CUNOSCATORI SIGURUL LOC IN CARE ISUS SPUNE CLAR CUM VA JUDECA ( nu te va intreba ;cite matani faci ,cite critici aduci la alti ,de cite ori ai mers la biserica,CE MUZICA AI INDRAGIT SI AI ASCULTATA .etc )ASTA TE VA INTREBA GINDESTETE CUM VEI RSPUNDE LA ACESTE INTREBARI!!!!!
    Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
    35. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
    36. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
    37. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?
    38. Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
    39. Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?
    40. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut Si ce daca ascultu muzica ……poate multi dintre ei au facut lucru dupa care sinem judecati si poate nu sau batut cu pumnul in piept cit de crestini sint cit de bine cunosc ei biblea cit ,cit,ASA CA SA NU JUDECAM NOI PE ALTI CE AU FACUT SI IN CE CRED ARE CINE

    • Nu, nu ne credem cei mai buni. Iar articolul meu a pledat sincer în aceeași direcție: să nu ne judecăm unii pe alții. Faptul că l-ați citit diferit… vă privește.

      • Apropos, in romaneste se spune „nu sunt de acord” si nu „nu agreez”. Una din problemele unora dintre evanghelici este ca nu mai vorbesc corect romaneste fara sa vorbeasca bine engleze.

        • Verbul pe care l-am folosit este românesc. Nu sunt dintre cei menționați, care detestă limba română sau care recurg la americanisme.

          • Da, dar se foloseste in cotextul si cu conotatia cu care il folositi? Mi se pare ca se spune „nu sunt de acord” mai degraba decat nu agreez daca nu este un neologism fara rost.

            In urma cu trei ani, la salonul de carte de la Paris, o scriitoare romana care a scris o carte intitulata Cruciada copiilor, nu imi amintesc numele ei, spunea „Am sa fac un statement” eram chiar viz a vis de ea pentru ca eram asezati in cerc si i-am spune „Face-ti o afirmatie doamna pentru ca va inteleg si romanii si francezii. ” Cei din jur au izbucnit in ras. Nu inteleg de unde vine o scriitoare, pe deasupra, din Romania la Paris, sa face un statement si nu o afirmatie.

  • Eu cred ca rautatea nu isi are locul. Poate e si vina bisericii pentru ca si-a neglijat rolul de a lumina si de aceea atat de multi oameni ratacesc prin intuneric.Dar… sa nu negam realitatea sumbra a acestui eveniment: tineri minori s-au ingramadit intr-un loc obscur inchinandu-se diavolului. Iar parintii lor le-au permis acest lucru. Acest fapt e de plans.
    Nu e loc de sfaturi acum. Cei ce au plecat din lume in acel accident au ajuns in iad. Acest lucru e dureros. Biserica ar trebui sa se simta cea mai vinovata acum. Mai vinovata decat parintii inconstienti. Biserica ar trebui sa se trezeasca, sa lase deoparte afacerile si sa isi ocupe locul pe care il cere Dumnezeu. Si acum ar trebui sa se roage mai mult pentru tinerii care sunt inca in mana satanei si chiar daca nu vor muri din cauza unor patroni corupti, tot in iad vor ajunge

    • Da, Biserica ar trebuie să se trezească.
      La fel susțin și eu. Suntem chemați să fim mereu în ofensivă. Să nu ne lăsăm distrași de tot felul de lucruri, ci să ne achităm cu smerenie de mandatul ce l-am primit de la El.

      • Nu am afirmat că cei decedați au mers în iad. Cum aș fi scris așa ceva devreme ce sunt împotriva oricărei judecăți omenești în ce-i privește pe oamenii aceștia?!

  • Am putea spune cel mult ca acesti tineri si’au cantat propriul imn funerar…dar a spune ca acest fapt are vreo legatura cu ceea ce a urmat mi se pare culmea prostiei si a ignorantei din partea unor oameni care se declara „mantuiti prin har”…omul care stie ajuta atunci cand este nevoie nu se uita niciodata, chiar daca ar fi ateu…

  • Bine scris, frate Ghita. Parerea mea e ca problema evanghelicilor e profunda ignoranta si bucuria pierzaniei celuilalt. Chiar daca, prin absurd, ar avea dreptate atunci cand emit o judecata, actul crestinesc ar fi sa mangaie si sa spere in indurare.

De Ghiță Mocan

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.