Secolul XV a însemnat pentru Europa Occidentală o dezvoltare vizibilă a tipăriturilor. Grație tehnologiilor tot mai avansate, tot mai multe lucrări puteau fi multiplicate cu mai multă precizie și rapiditate. În același cadru, numărul de Biblii traduse a crescut simțitor. Tipografii au simțit că piața este pregătită și s-au grăbit să o ofere în limbile care aduceau multe vânzări.
Între 1466-1522, au existat 22 de ediții ale Bibliei în germana literară și în dialectul din Germania de Nord. În italiană Biblia a fost tradusă în 1471, în olandeză în 1477, în spaniolă în 1478, în cehă în aceeași perioadă, iar în catalană în 1492. În 1473-1474, editorii francezi au introdus pe piață Biblii prescurtate, care prezentau relatările interesante lăsând pe dinafară pasajele doctrinale mai controversate, o activitate ce a rămas profitabilă până la mijlocul secolului al XVI-lea. Această dinamică a traducerii și multiplicării l-a făcut pe Bernard Cottret (biograful lui Calvin) să afirme că această uriașă creștere a numărului de Biblii a stat la baza Reformei, nu invers.
Sârgul traducătorilor și al editurilor în formare trebuie apreciat. Acele câteva decenii au însemnat enorm pentru dezvoltarea protestantismului și nu numai. Accesul laicilor la textul sacru, dezvoltarea unor programe coerente de alfabetizare și plăcerea în sine a lecturii erau ingredientele unei noi epoci. Să nu uităm acest ferment extraordinar, această sămânță care a adus atâtea roade apoi.