Ferma animalelor este un roman distopic scris de George Orwell. Termenul distopic este opusul lui „utopic”. Marele scriitor își dorea o replică la întreaga utopie comunistă ce tocmai se răsfrângea peste o bună parte a Europei. Cartea este o satiră sub forma unei fabule a revoluției comuniste din Rusia. Puternic influențată de experiențele sale din timpul Războiului Civil Spaniol, e o satiră a stalinismului și a revoluției roșii.
Ei bine, tocmai acum încep necazurile. Pentru că Rusia era aliata Marii Britanii (la acea vreme), lui Orwell i-a fost destul de greu să o publice. Cartea i-a supărat pe foarte mulți prieteni cu convingeri de stânga, inclusiv pe fostul său editor, Victor Gollancz, care i-a respins-o. Este greu să ne imaginăm ce este în inima unui scriitor când i se respinge creația. Pusese în ea tot focul inimii lui, convingerile sale cele mai profunde, o întreagă ideologie, iar acum este refuzat. Prietenii și asociații se dau la o parte de lângă el în mare măsură. Orwell rămâne singur cu manuscrisul, parcurgând drumul spre lumina tiparului cu frustrare și amărăciune.
Cartea a fost totuși publicată în 17 august 1945. Reflectând evenimentele care au dus la și din perioada numită Era lui Stalin (1927–1953), lucrarea a avut un mare și rapid succes în Marea Britanie. Orwell, fiind un socialist democrat și membru al Partidului Independent al Clasei Muncitoare timp de mulți ani, l-a criticat pe Stalin și a suspectat stalinismul de la Moscova după experiențele sale cu NKVD în timpul Războiului Civil Spaniol. Într-o scrisoare către Yvonne Davet, Orwell a descris Ferma animalelor ca fiind romanul său „contra lui Stalin”.
În românește cartea a fost publicată pentru prima dată în anul 1992, la editura Univers (București). Fiind considerată subversivă, ea nu a trecut de cenzura comunistă înainte de 1989. Mai avem apoi alte două ediții apărute la editura Polirom (Iași) în 2002, respectiv 2012. Ironia face ca – și în spațiul românesc – lucrarea să apară cu întârziere. Fiind o parodie ilustră la adresa regimului, comuniștii au interzis-o fără nici o ezitare. Revoluția din 89 avea să ne deschidă, indirect, drumul spre paginile ei. Și iată cum, după atâția ani, mai găsim un motiv pentru care s-a meritat să ieșim, atunci, în stradă.