Felicitări, Ioana Pârvulescu!

F

Aflu cu bucurie că Ioana Pârvulescu, o autoare pe care o admir de ani buni, se numără printre cei 12 câștigători ai Premiului Uniunii Europene pentru Literatură. Odătă intrată în cărți – ca să spunem așa – scriitoarea noastră se poate pregăti sufletește pentru decernarea oficială. Evenimentul va avea loc la 26 noiembrie a.c. la Bruxelles, în prezența comisarului Vassilliou și a reprezentanților de frunte ai vieții literare mondiale. Cu acel prilej vom avea ocazia să fim mândri că suntem români. Citind lista mai largă a câștigătorilor de anul acesta am constatat absențe mari, din țări cu pretenții din punct de vedere cultural. Comisia se pare că și-a făcut datoria fără părtinire, încercând să judece totul în lumina exclusivă a valorii fiecărui scriitor.

Romanul pentru care autoarea a primit această distincție se numește Viaţa începe vineri și a apărut în anul 2009. Doi ani mai târziu (în 2011), romanul apare şi în traducere suedeză. Acțiunea descrie o călătorie unică și fermecătoare în trecut. Un tânăr este găsit fără cunoștință la periferia Bucureștiului. Nimeni nu știe cine e și fiecare are o teorie diferită referitoare la cum a ajuns acolo. Sunt expuse poveștile mai multor personaje, fiecare fiind în legătură strânsă cu următorul personaj, accentuând calitățile personajului care în cele din urmă se dovedește a fi cel mai important: chiar orașul București. Am putea spune că, de fapt, noi suntem cei care trăim viitorul personajelor. Acesta este și cazul lui Dan Crețu, alias Dan Kretzu, ziarist din prezent aruncat în trecut, într-un fel misterios, o perioadă suficientă pentru a ne permite să aruncăm o privire într-o lume îndepărtată, aproape uitată, pe care o păstrăm însă vie în inimile noastre.

Încă două cărți semnate de aceeași autoare merită amintite aici: Plimbare prin Bucureștiul interbelic și În intimitatea secolului XIX. Adevărate oaze de istorie și literatură, așezate în pagină de unul dintre cele mai bune condeie ale momentului. Distinsă doamnă, felicitări!

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.