Fascinație și limitare

F

Zilele astea m-am mutat în secolul II. Revizuind cursul de Istoria gândirii și filozofiei creștine m-am trezit din nou în fața unor personalități ca Origen, Augustin, Toma din Aquino, Martin Luther, Karl Barth și încă mulți alții.

Doresc să vă împărtășesc un fragement plin de conținut din vasta operă a lui Origen. În comparație cu opera lui – scria Campenhausen – opera spirituală a primilor Părinți ai Bisericii pare un simplu preludiu. Și chiar nu este o gratuitate academică. Deși în mare parte pierdute, lucrările lui Origen dezvăluie o minte ascuțită și o putere de muncă de-a dreptul spartană. Lectura tratatelor păstrate scoate în evidență notorietatea lui și ne lasă să întrezărim cum ar fi fost comoara întreagă.

După ani buni de studiu și contemplație, alexandrinul scrie Despre principii, o lucrare ce vrea să facă rânduială în doctrina creștină. Cu un ochi pe spiritualitatea practică și cu unul pe conceptualizarea credinței, Origen reușește să prindă esențialul creștinismului. O face cu rigoare, pasiune și smerenie.

Să-l ascultăm…

Uneori ochii noștri nu sunt în stare să sesizeze nici lumina însăși, adică nu pot vedea nici globul soarelui însuși, în schimb văzându-i strălucirea și razele răsfânte prin ferestre sau te miri în ce vase care au puterea să le reflecte, putem deduce cât de mare e puterea de încălzire a acestui focar din care țâșnește atâta lumină. Tot așa și lucrările proniei dumnezeiești, în comparație cu firea sau substanța însăși. Mintea noastră își dă seama așadar că prin puterile ei ea nu este în stare să vadă ce este Dumnezeu în Sine însuși, așa cum este El în ființa Sa; în schim, din frumusețea lucrării Sale și din măreția făpturilor, ea deduce pe Părintele lumii întregi.

Apofatism incipient? Probabil. Cert este că – mai ales în spațiul evanghelic – uneori am eliminat misterul. Lăsăm adesea impresia unei cunoașteri exhaustive, fără rest. Față în față cu Dumnezeul Scripturii ar trebui să fim mai rezonbili. Acele ramuri ale creștinismului care au îmbrățișat varianta opusă – catafatismul – nu au sfârșit bine. Să fim vigilenți și să trăim cu El în fiecare zi. În același timp să nu uităm nici o clipă că El este de necuprins. Misterul se împletește cu revelația în experiența noastră cotidiană. Aici este miracolul…

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.