
Sunt în viața poporului nostru momente care merită să fie așternute pe hârtie nu numai pentru a servi ca obiect material unui meticulos colecționar de adate mai mult sau mai puțin vrednice să fie pomenite, ci pentru că ele sunt expresia unei îndatoriri lăuntrice. Ceea ce a realizat anul 1688 a fost o trebuință de ordin lăuntric a unui neam întreg. Satisfacerea acestei cereri fu prilejul schimbării spre bine a atâtor lucruri. „Mașina alcătuirii sociale”, ca să întrebuințez termenii unui mare pedagog român, primise parecă prin tehnicienii de la 1688 un nou regulator al vieții colective, o putere interioară de călăuzire, putere care făcea superflue mijloacele externe de constrângere spre fapte mărețe. În Sfânta Scriptură se află conturată întreagă înțelepciune a vieții, de aceea anul 1688, când ieși întâia oară în graiul strămoșesc Biblia, este privit cu tot dreptul an făcător de epocă. Biblia e cartea pentru toți. E aare puterile ei proprii. Un popor care o citește este mai bine pregătit pentru lupta vieții decât unul înstrăinat de această Carte a Cărților. La un popor cititor de Biblie n-a prins și nu va prinde niciodată extremismul materialist, bolșevismul sau alte asemenea curente dăunătoare societății. Cine prin citirea cu evlavie pătrunde în adevărurile eterne ale Scripturii, are un principiu călăuzitor în viață, are de cârmuitor nu soarta sau întâmplarea, pe om sau născocirile acestuia, ci pe Dumnezeu. Fără Biblie, niciodată omenirea n-ar fi posedat acel ceva din înțelepciunea Dumnezeirii, care-i dă puterea de-a evolua spre destinele nebănuite ale desăvârșirii. Cărturarul înțelept ca și neamul de oameni buni și cu frica lui Dumnezeu au crescut și s-au dezvoltat în aerul liber și proaspăt al Evangheliei lui Dumnezeu. Firește, omul e creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, e o capodoperă a naturii, coroana creaturilor, dar vorba unui cărturar: „de la crearea omului a trecut cam multă vreme. Nu-i de mirare că demult, exemplarele omenești nu prea par tocmai capodopere; că se găsesc și multe exemplare defecte între ele.” Dar tocmai în aceasta constă însemnătatea și puterea Bibliei de-a fiu un corectiv bun pentru toate păturile de oameni, de a fi în orice vreme o carte a lumii. Preotului îi dă instrucțiunile necesare îndeplinirii cu succes a chemării sfinte; ostașului îi insuflă dragostea de neam și de țară în ceasuri când greu izbutești cu oricare alte mijloace; slujbașului îi înlesnește dezvoltarea unei activități curate, sub raport duhovnicesc; meșteșugarul cititor de Biblie se dă după felul de viață al acesteia, trăiește cu ea și se călăuzește de această carte fără seamăn; plugarul brăzdează pământul nădăjduind că darul Domnului aduce roadă și cine seamănă culege; medicul operează, dar luminat de duhul biblic, nu uită că Dumnezeu este acela care vindecă. Nu e o afirmare hazardată că pe măsură ce cunoaștrea Bibliei se întinde, binele global progresează iar legătura între cer și pământ, între Dumnezeu și om devine din ce în ce mai durabilă.
(Din articolul Cinstirea Bibliei, semnat de Preot Dr. Nicolae Neaga, apărut în Revista teologică, Academia Teologică Andreiană, Sibiu, anul XXVIII, noiembrie-decembrie 1938, pp. 465-466)