Am fost deja pe la trei fântâni biblice: a lui AGAR, a lui AVRAAM și a lui ELIEZER. Acum, iată-ne la Fântâna lui Moise. Poate mai puțin cunoscută decât celelalte, fântâna lui Moise ne vorbește și azi. O avalanșă de trăiri năvălesc în inima acestui mare om, dar și acțiuni pe care mai târziu le va regreta. Spre deosebire de celelalte fântâni, dramatismul celor pentrecute aici este unic. Să urmărim evenimentele, așa cum apar în Exod 2.11-22.
Moise a crescut mare. Începea și el să priceapă lumea, ochii i se deschideau larg spre toate cele din jur. Inocența copilăriei făcea acum loc realismului maturității. Așa se lovește de nedreptatea și opresiunea îndreptată împotriva evreilor în Egipt. Zi după zi, în inima lui se trezește o indignare acerbă, o mânie nepotolită și care trebuie va avea urmări imediate. Moise trece la acțiune omorând egipteanul vinovat, omul acela care – fără inimă – îl reduce la tăcere pe sclavul evreu. Iată primul moment biblic în care sclavia este confruntată direct, ireversibil. Istoria este cât pe ce să se repete când încearcă, a doua zi, să aplaneze o ceartă între doi evrei. Nu-i trece prin gând să omoare pe unul dintre ei, dar deja vestea uciderii se răspândise. Nu un egiptean i se opune și-l apostrofează, ci un evreu. Sânge din sângele lui, unul dintre cei doi îl amenință cum nu s-ar fi așteptat. Realizează că fapta lui este cunoscută și fuge.
Urmărit de Faraon, Moise ajunge în Madian unde a șezut lângă o fântână. Aici fetele lui Reuel, preotul locului, au venit să adape turmele. În timp ce umpleau jgheaburile, păstori le-au gonit. Moise intervine. Face dreptate fetelor neajutorate și le dă o mână de ajutor. Întorcându-se acasă, ele povestesc tatălui cele întâmplate. Moise este descris ca un egiptean, iar bunăvoința lui nu putea rămâne nerăsplătită. Ruel îl invită la masă, iar apoi fugarul decide să rămână. Una dintre acele fete – Sefora – devine soția lui Moise, iar primul fiu – Gherșom – i se va naște aici. Până și numele acestui copil îi aduce aminte de condiția sa de venetic, un străin printre străini. Scăpase măcar de urmărirea lui Faraon și, iată, își întemeiase o familie unde nici nu se gândise vreodată.
Toate acestea au legătură directă și indirectă cu acea fântână. Ea reprezintă, în analiza noastră, un loc încărcat de semnificații. Prin extensie, ea are putere de simbol. Poate fi privită ca un loc de scăpare, un spațiu unde fugarul își poate trage sufletul. Nimeni nu-l va urmări până aici, iar siguranța acestui loc va declanșa nostalgii viitoare. De asemenea, acesta este locul unde întâmplări banale încep să țeasă o istorie tot mai bine articulată. Imprevizibilul de la fântână, aparentul haos, toate acestea se leagă mai târziu, într-o providență ce continuă să lucreze. Tolănit lângă fântână, Moise nu putea să prevadă viitorul ce sta să înceapă din clipă în clipă. Abia după ce ajunsese în casa lui Ruel, abia după căsătorie, abia după nașterea băiatului, el începea să priceapă cum stau lucrurile. Dumnezeu îi purta de grijă în cea mai dezolantă situație, în cel mai îndepărtat ținut. Mâna lui invizibilă, dar puternică, îl ocrotea în fiecare ceas. Fântâna aceea va fi locul unde o nouă perspectivă se deschide, un nou destin. Absolut înălțător!